Pentru a deveni pâine sau colac, alimente sacre care poartă, adesea, nume de sfinţi: Crăciun, Arhangheli, Sfinţi, Sfinţişori etc.) spiritul grâului trebuie eliberat prin spargerea casei locuite (sămânţa), prin înlăturarea tegumentului şi zdrobirea violentă a bobului în particule minuscule în piuă, la râşniţă sau moară. Între spartul bobului de grâu şi măcinatul lui la moară, omul a parcurs un impresionant proces tehnologic şi spiritual. 
    Moara şi locul morii, mai ales morile pe apă, unde se măcinau seminţele, adevărat măcel al sufletelor aflate în faşă aveau, aproape fără excepţie, semnificaţie malefică: acolo apăreau moroii, strigoii şi alte fantome; acolo sau cu produse furate de acolo se prindeau farmecele şi descântecele. Moara, altarul de piatră pe care este jertfit spiritul grâului, era oprită în unele sate când apărea pe cer (se năştea) Luna Nouă şi în ziua de Blagoveştenie, ziua zămislirii lui Iisus în pântecele Fecioarei Măria.
    Semnificaţia funerară a morii este amintită de zicala "la rând ca la moară" care a avut, iniţial, sensul de răboj, rând, evidenţă a oamenilor la moară. Deşi expresia a pătruns ca normă juridică nescrisă în viaţa cotidiană, este auzită frecvent la înmormântări sub forma "ne vine rândul ca la moară". Funcţia de altar a pietrelor de moară a fost intuită de Brâncuşi când le-a aşezat sub formă de masă în monumentul comemorativ de la Târgu Jiu. 
    Moara şi iazul morii şi-au păstrat până astăzi semnificaţiile lor malefice: acolo apăreau strigoii, moroii, fantomele, se prindeau farmecele vrăjitoarelor, mureau înecaţi oamenii etc.
    Transmiterea acestor credinţe arhetipale peste timp este un miracol. Conştient sau inconştient simbolul funerar al morii şi iazului de moară apare şi în lumea contemporană. La canalizarea râului Dâmboviţa, prin deceniul şapte al secolului trecut, a apărut in nord-vestul oraşului Bucureşti o mare acumulare de apă numită Lacul Morii, după numele unui fost lac care alimenta morile pe apă existente altădată pe râul Dâmboviţa. Nici nu s-au încheiat lucrările hidrotehnice că au şi început să circule zvonurile, fără să se transforme în credinţe veritabile, privind înghiţirea oamenilor de apa lacului.