Bozul (Sambucus ebulus L.), plantă din familia Caprifoliaceae, cu miros neplăcut, flori albe şi fructe negre, care creşte prin locuri necultivate, pe lângă garduri şi drumuri, este un substitut fitomorf al zeiţei care dezleagă ploile pe timp de secetă. 
    Persoana, de obicei o fetiţă, îmbrăcată cu tulpini şi frunze de boz, se numeşte Paparudă sau Paparudră, după zeul pluviometric al indienilor, Rudra. După dansul Paparudei, când este udată din belşug şi invocată de participanţi:
       „Papa, Paparudă, 
        Vino de ne udă ! 
        Cu găleata leata, 
        Udă toată ceata...”,
costumul divin este dezbrăcat în apă (pârâu, lac, baltă) sau în holdele de grâu. 
    La focurile de Joimari, adevărate ruguri funerare aprinse în cimitire, pe morminte, sau pe la casele morţilor, sunt preferate, alături de alun, o altă plantă cu semnificaţie deosebită, şi bozul. Fructele, florile, frunzele şi tulpinile bozului erau folosite pentru colorarea firelor şi fibrelor textile şi ca leac pentru vindecarea bolilor.