Trei călugări au plecat de la mīnăstirea unde erau, prin ţară, după milă pentru mīnăstire. Umblīnd ei aşa din sat īn sat şi ajungīnd īntr-un tīrguleţ, au cumpărat un crap şi l-au dat hangiului unde trăseseră, ca, după ce l-o curăţa bine, să-l fiarbă īntreg, iar ei au plecat prin acel tīrguleţ, umblīnd după treburile lor. Cīnd s-au īnapoiat, ciorba era gata. S-au aşezat şi ei la masă ca să mīnīnce. Au scos crapul, aşa īntreg, pe-o farfurie, iar ciorba au pus-o īntr-un castron. Acum, ca să īnceapă să mīnīnce, trebuia ca fiecare dintre ei să zică cīte un precept din evanghelie, şi apoi să-şi taie o bucată din peşte.
Īncepu īntīi cel mai mare īn gradul monahicesc, zicīnd:
- Cap la cap trage, şi īşi taie capul crapului şi īl pune īn farfuria lui.
Cel de-al doilea zice:
La mijlocul pămīntului va judeca Dumnezeu omenirea de păcatele ce au făcut, şi taie şi el mijlocul peştelui, pīnă mai aproape de coadă, şi-l puse īn farfuria lui.
Pīnă să zică şi cel de-al treilea, care avea gradul cel mai mic monahicesc, preceptul, cel dintīi luă şi coada peştelui, şi punīnd-o pe farfuria lui, zice:
Eu sīnt alfa şi omega, eu sīnt dar īnceputul şi sfirşitul.
Cel din urmă, care a rămas fără peşte, ci numai cu apa īn care a fost fiert, văzīnd lăcomia celor doi tovarăşi ai săi, luīnd castronul cu zeama cea fierbinte şi ridicīndu-se īn sus, zise:
Dumnezeu, cīnd va veni la sfīrşitul veacului de apoi, ca să judece oamenii după faptele lor, văzīnd lăcomia şi nedreptatea lor, cu foc şi cu apa fiartă īi va pierde.
Şi zicīnd aceasta, a aruncat apa fiartă din castron peste cei doi tovarăşi ai săi şi apoi i-a părăsit, īntorcīndu-se la mīnăstire.
