|
|
<< Inapoi la subiect
Mort, nemort..
De... Să zici că popa din Volintiri avea vreun cusur, nu puteai. Era popă īn lege. Doar l-auziseră toţi drept-credincioşii zicīnd cu glas desluşit după carte cīntīnd cīt īl lua gura, cīnd cerea trebuinţa... Dar cu morţii ce avea ?... Că cică de-i venea vreun mort să-l slujească, da afară pe toată lumea din biserică şi se īnchidea cu el şi-l slujea īn taină.
Mă, că ce să fie ?...
Mă, că ce-i face popa mortului ?...
N-o fi ştiind slujba morţilor, mai ştii ? ! zice altul.
Īntr-o zi se hotărīră cīţiva flăcăi din sat să vadă ce e. Se făcu unul mort, īl duseră cu alai la biserică, după ce-l aşezară, popa dădu afară pe toţi şi rămase singur cu ăl de se prefăcuse mort.
Īşi puse odăjdiile pe el, luă cădelniţa īn mīnă şi īncepu a se īnvīrti īmprejurul lui, zicīnd īntr-una:
De la cap pīn“ la picioare, de la cap pīn“ la picioare...
Pasă-mi-te, vezi dumneata, drept nemerise ăl de zisese că nu ştie popa slujba morţilor.
Flăcăul, văzīnd că n-o mai conteneşte cu de la cap pīn“ la picioare, nu se mai putu ţine şi pufni de rīs īn cosciug. Popa... o data se opri locului, ş-apoi mi se repezi la un sfeşnic mare şi puse mīna pe el, şi dă-i, şi dă-i īn capul flăcăului cu el, pīnă-l omorī de-a binelea. Pe urmă, ieşi supărat īn tinda bisericii şi zise răstit ălor de aşteptau sfīrşitul slujbei:
- Mă, ia ascultaţi ! Mort, nemort, să nu vă puie dracul să-mi mai aduceţi, că ce-am păţit cu ăsta pīnă l-am omorīt, numai eu ştiu.
Dumitru Stăncescu, Snoave, Bucureşti, 1893, pp. 7984
De-ale lui Păcală - BPT |
|