Un tīnăr plin de fumuri se īntorcea de la şcolile cele mari, de unde unii, vorba ceea: boi merg şi vaci se īntorc.
Īn drumul său spre căminul părintesc, se opreşte īntr-un sat şi trage la un birt sărăcuţ, ca de obicei īn părţile noastre.
Bărbatul fiind dus la lucru, nana Fira avea să īngrijească de toate cīte se ţin de o casă ţărănească īntreagă, vorba crişanului, şi pe deasupra să poarte de grijă şi de oaspeţi.
Studentul, colea, īncepe să ceară cīte īn lună şi īn soare; cugeţi că nu se află īn birt la Nana Fira din Tătăreşti, ci te miri īn care cetate, unde la o seamă de oameni īn birt le stă steagul şi aleargă ca prisnelul - parcă strechea īi apucă - īndată ce se arată o faţă streină. La nana Fira, dimpotrivă, birtul pentru ea e numai a şeptea roată la car. Studentul a fost din cale-afară nemulţămit.
Şi de unde atīta mojicie ? zice el mīhnit pīnă dincolo; ştii dumneata că eu sunt un om ce m-am adăpat la izvorul ştiinţei, īn două, īnţelegi, īn două din cele mai mari şcoli ale lumii, şi sunt dobă de carte? Un om ca mine nu poate fi mulţămit iac-aşa, numai cu a şeptea zamă de chisăliţă.
A fi ! răspunde nana Fira, iau īnvăţătură de la un blăstămat de viţel al nostru. Pīnă mai amuş vro două-trei luni sugea la mamă-sa numai, şi puteai să răzbeşti cu el. De atunci am dat a-l apleca la două vaci. Acum să-l vezi, n-ai crede. S-a făcut, mă rog, un juncateu lehamite de mare, şi mīne-poimīne o să iese din el un bou de n-o să-l īncapă uşa curţii.
Studentul a rămas ca trăsnit şi ba să-ţi mai poată īndruga o singură vorbă.
Satire populare, E.S.P.L.A., 1957, p. 211
prisnel (şi prīsnel) ager,sprinten,iute