» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Piţigoiul este uşor de prins


    Cīnd a īmpărţit Dumnezeu tuturor paserilor din lume, care le-a făcut spre binele şi folosul omenirii, cīte un feli anumit de hrană, ca să aibă ce mīnca şi cu ce-şi susţine viaţa, atunci a dat el şi piţigoiului una, şi aceea a fost sīmburii de bostan.
    Piţigoiul, īnţelegīnd că sīmburii de bostan sīnt cea mai dulce şi mai bună mīncare, nu zisă nimică, se mulţămi cu dīnşii, şi fără a mai aştepta mult să vadă de i s-a mai spune ceva ori ba, părăsi pre Dumnezeu şi se porni īn lumea largă, doară va da  mai degrabă preste hrana sa.
    Nu mult după ce s-a depărtat el de la Dumnezeu, iată că dă peste o ţarină īntinsă, care era plină de mălăini şi pe acestea o mulţime de bostani.
    Piţigoiul, cum văzu de departe bostanii, sări drept īn sus de bucurie, alergă tot īntr-un suflet spre dīnşii, voind a-i sparge şi a li mīnca sīmburii. Dar īn zădar i-a fost toată bucuria, căci fiind toamnă, bostanii erau aşa de copţi şi de tari, că pasere nu ceva, trebuia să fie aceea care i-ar fi putut sparge cu ciocul !
    Cercă el nu-i vorbă, toate chipurile şi mijloacele, cum ar putea face măcar a borticică īntr-īnşii, dar īn zădar !... nici pre unul nu putu să-l spargă.
    Īn urma urmelor, văzīnd că toată munca lui este degeaba, şi mai fiind pe līngă aceasta īncă şi foarte flămīnd, lăsă bostanii īn ştirea Domnului şi se dete la prins musculiţe şi cu acestea īşi potoli apoi foamea.
    Aşa o duse el un timp mai īndelungat, pīnă cīnd a īnceput Domnul nostru Iisus Cristos a īmbla pe pămīnt.
    Atunci, auzind că Sfāntul īmbla pe pămīnt şi nu unuia īi īmplineşte dorinţa, s-a dus şi el la dīnsul şi-i spusă cum că hrana ce i-a dat-o lui Dumnezeu, nu-i este nici de-un folos, deoarece neavīnd bostanii cei copţi nici o bortă, el nu poate scoate sīmburii dintr-īnşii. Īl rugă apoi ca să-i facă o bortă īn bostani prin care să poată scoate sīmburii, căci de nu i-a īmplini aceasta rugăminte, e pace de dīnsul !... Aşa cum a dus-o mai nainte, nu poate s-o ducă şi mai departe !..
    Domnul nostru i-a ascultat rugămintea, a luat un bostan care era mai mare, mai frumos şi mai copt, şi-a făcut o bortă īntr-īnsul. Iară după aceasta se porni mai departe, īncotro avea să meargă.
    Piţigoiul, cum a văzut bostanul bortit, bucuria lui, deauna s-a repezit la dīnsul, a intrat īn nuntru şi nu s-a lăsat pīnă ce n-a mīncat toţi simburii din el.
    Şi de-atunci īncoace, cum se vede īntr-un loc, unde sīnt mulţi bostani, zboară nencetat de pe bostan pe bostan, ca şi cīnd ar voi să-i numere şi tot caută de nu va da peste unul, care e bortit, şi cum dă, īndată se vīră īntr-īnsul şi īncepe a mīnca sīmburii din el.
    Dar fiindcă atunci, cīnd a rugat el pe Domnul să-i bortească bostanii, a uitat să-i spuie ca să facă două borti, una ca să aibă pe unde intră şi alta pe unde ieşi, de-aceea foarte adeseori e prins de oameni şi mai ales de băieţi, prin un feli de bostani bortiţi şi scobiţi īn nuntru, pre care īi numesc ei cuşti de bostan.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2024 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.