» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Legenda crinului


    Īn mijlocul unei păduri se īnălţa odinioară un palat vechi, care aparţinea Zmeului Zmeilor.
    Acum īnsă era locuit de o vrăjitoare vestită, de care tremura tot ţinutul. Ziua se prefăcea īn şarpe sau īn pasăre şi numai noaptea umbla cu chipul de om. Dacă se apropia cineva de palat, se īmpietrea. Vrăjitoarea aceasta fura şi copii. Avea mii de suflete nevinovate, prefăcute īn flori.
    Pe vremea aceea, doi copii fură izgoniţi din casa părintească de mama lor vitregă. Bieţii copii, flămīnzi şi obosiţi, luară drumul spre pădure. Tot mergīnd, se rătăciră şi, după multe umblete, văzură īnaintea lor palatul.
    Fetiţa, fără să ştie al cui e, se apropie bucuroasă dar cīnd fu la doi paşi de el se prefăcu īndată īntr-o floare.
    Īn zadar se tīngui micul frăţior, căci vrăjitoarea rupse floarea şi pieri īnlăuntrul palatului.
    Atunci băiatul o porni mai departe, īn lumea largă, singur şi abătut.
    - Doamne, fie-ţi milă de mine şi dă-mi īndărăt pe scumpa mea surioară - se ruga el neīncetat.
    Bietul băiat, după cītva timp, flămīnd, izgonit de toţi, se băgă argat la un cioban. Seara, cīnd n-avea ce face, dădea tīrcoale prin jurul palatului dar nu se apropia prea tare, de frică să nu păţească ce păţise surioara lui.
    Cīnd luna aluneca uşor de după nori, copilul prindea să cīnte din fluier copilăria lui oropsită. Ochii i se umpleau de lacrimi, cīnd īşi aducea aminte de ea. Īntr-o noapte, obosit şi cu gīndul la surioara lui, adormi īn pădure. Visa că rătăcise prin locuri īntunecoase şi că găsise o floare foarte frumoasă, pe care rupīnd-o o duse īn palat. Cum atingea ceva cu acea floare, toată vrăjitoria din prejur pierea.
    Cīnd se trezi de dimineaţă, īncepu să caute floarea. După cīteva zile, obosit şi flămīnd, o găsi. Bietul băiat rīdea şi plīngea de bucurie, căci tălmăcirea visului spunea că va scăpa pe draga lui surioară.
    Cum ajunse la palatul vrăjitoarei, repede atinse cu floarea cea binecuvīntată, floarea īn care era prefăcută surioara lui şi numaidecīt floarea se prefăcu din nou īn fetiţă.
    Fericiţi, vrură să plece dar, vai, poarta nu se mai deschise, era īnchisă pe veci.
    Bietul băiat, zgīlţīi cu putere poarta dar nu putu s-o deschidă.
    Īn clipa aceea, vrăjitoarea, auzind gălăgia veni să vadă ce e. Cum dădu cu ochii de ei, īi prefăcu īn două flori mari şi albe, cu un miros īmbătător. Dar şi ea pieri, căci tot farmecul se duse. Palatul se ruină şi pe ziduri īncepu să crească iarba.
    Două flori mari, albe şi īnalte, răsăriră līngă poarta palatului. Erau cei doi fraţi prefăcuţi īn crini.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2024 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.