Monştrii proveniţi din al treilea sau al şaptelea copil născut de aceeaşi fată mare şi din strigoii născuţi cu coadă care mănâncă sau întunecă Luna şi Soarele poartă numele de vârcolaci.
    Ei ar locui în văzduh, printre nori sau deasupra norilor. Când muşcau Luna şi Soarele în timpul eclipselor, Vârcolacii erau alungaţi prin bătutul tablei şi fiarelor vechi, prin rugi şi mătănii închinate lui Dumnezeu. Iarna ei se puteau transforma în oameni, coborau peste câmpuri şi făceau rele celor întâlniţi în cale. De cele mai multe ori, aceştia căpătau înfăţişare de lup şi se numeau pricolici sau vârcolaci. 
    Credinţa în Vârcolaci, local numiţi şi Ţidira (Maramureş, Bistriţa-Năsăud), a fost atestată în toate zonele etnografice.