Este o perioadă din viață ca toate perioadele.. cu schimbări majore, mai toate consecințe "mai noi sau mai vechi".
Se spune (s-a scris) că viața e alcătuită din perioade de 7 ani cu particularități care pot fi etichetate. Da, ca să trăncănești despre ele, poți să le consideri și astfel.
Eu spun că sunt ani de evoluție - involuție .. aducă echilibrare a unui organism (motor) FE MEIESC care a "tras tare" în cei ~ 40 de ani ca să demonstreze ceea ce Dumnezeu nu i-a pus în ADN, în structura pe care i-a creat-o. A "tras tare" să demonstreze că e om, persoană, nu utilaj, nici sac de suferințe sau bătaie.
Pocăirea (sună arhaic, neplăcut, ..) dar nu e altceva decât îndreptarea, corectarea a tot ce ai greșit față de ceilalți ȘTIIND că ai greșit în relație (comparație) cu Cele 10 Porunci ale Tatălui Ceresc (Tatăl nostru) sau dogmele religioase foarte diferite, aproximative de la o religie la alta, de la averea și principiile bizare ale unui guru la altul, niciunul conectat la societate, răspunzător pentru ceva, apărător al ”prea plecaților” și cu averi... AVERI (deci nicio asemănare sau atingere cu morala, etica, sărăcia..) propovăduite (recitate, trăncănite..).
Pocăirea (corectarea) ar trebui să înceapă cu momentul în care ai aflat Cele 10 Porunci dumnezeiești sau câteva din dogmele religioase ce par morale (etice, corecte) - pentru că sunt foarte diferite de la o religie sau alta și cu totul interpretabile ”în funcție de”.. așa cu e și cu averea (”bogatul și urechea acului”) când ”guru” are vile, palate, moșii, averi necuprinse cu mintea.. - pentru că habar n-ai cu ce destin (soartă)..... ai ”spinarea” (creierul, norocul) încovoiată de relele, păcatele părinților sau moșilor tăi din familia lărgită.
În loc de bulling, hăituirea sau hărțuirea semenilor, ”aproapelui”, te poți concentra pe corectare (pocăire) care e o formă intelectuală deșteaptă, e autocontrol, învățare, educare, înnobilare spirituală..
În fine, m-am abătut puțin dar vârsta mea crede că e important.
În esență, țineți-vă creierul și preocupările departe de noțiunea de menopauză... socotiți-o ”tabu”.
Da, încep ”dereglări” de diverse feluri, cele mai multe hormonale, se acutizează alergii,... Dereglarea de menopauză (ca și cea firească de adolescență) cere muncă multă pe planuri multe dar nu grele. Chestii care să ocupe FRUMOS creierul și timpul, să nu dai atenție acelei chestii căreia i se depune menopauză, să nu te lași ”trăncănit” pe tema asta. Poți face o școală de ceva.. orice.. dar elimină din minte noțiunea și fă sex mai mult dar nu nervos, isteric, de spaimă ci de drag (dacă știi ce-i acela). ”Școala” înseamnă foarte multe.. Mergi la masaj, înot, badminton.. citește, plimbă-te, ai treabă în casă, în familie, job.. o casă la țară cu curtea și lighioanele tale care nu te vor contrazice (cu sau fără lighioane domestice.. eu am lighioane din pădurice, nu domestice și-mi completez spiritualul cu dialoguri psi cu Tată Ceresc, nu cu religii și închipuiri materiale),.. să nici n-ai timp să te gândești la menopauză.. Care bărbat de pe lumea asta are o gamă atât de largă și interesantă din care poate alege și dezvolta ? Verificați !
Trupul se pregătește de coborârea de pe vârful muntelui la care a ajuns fericit cățărându-se, privind mereu spre cer, agățându-se de una sau de alta. Coborârea este mai grea, anevoioasă, obositoare, periculoasă și începi să privești cu atenție PĂMÂNTUL sub toate formele lui, pământul pe care calci de-o viață fără să-l fi băgat în seamă... începe MATURIZAREA.. responsabilitățile, riscurile, alegerile care contează în momentele care contează. Trupul se echilibrează după un efort necunoscut bărbaților ... și e din ce în ce mai greu să ”dansezi pe sârmă”. Trebuie să revii încet - încet, la ceea ce te-a făcut Dumnezeu, FEMEIE. Sigur, te poți bate cu zmeii dar e problema ta cu ce costuri. Eu cred că e o gamă foarte mare de preocupări istețe de care te poți agăța ”la coborâre”, nu trebuie să preiei, să copiezi modele ci Sfântul Duh te va lumina în ceea ce poți face ”tu” mai bine, apoi altceva, sporturi blânde, aer mult, peisaje fără număr (pe care le poți crea și singur)
Munca și societatea te scot din toate.. ele țin la distanță ”acarienii”.. gândurile devastatoare, scenarita, spaimele,.. umane toate dar greu de administrat... (ECO - societatea și încercările ei
)14.03.2024 re-CONSTRUCȚIA de sine și chipurile ei
Menopauza este viață, este filmul vieții voastre – la foc continuu - pe care începeți să-l regizați conștient. Menopauza coincide cu maturitatea și cu ghioceii înțelepciunii părintești. Este perioada în care copiii voștri devin adolescenți sau studenți (cu provocări (încercări) precum tornadele), perioada în care deveniți conștiente de voi înșivă.. și VĂ CĂUTAȚI echilibrul.
Nu trăiți în bătătura voastră, între îngrijirea animalelor domestice, palma de pământ care trebuie cultivată, fusul de la clacă, ciorba și mămăliga pe care o puneți pe masă bărbatului, copaia cu rufe și făcutul magiunului CI ați văzut multe, ați auzit și mai multe, ați fost împinse în felurite valuri și ziduri din care ați scăpat cum ați scăpat, vă străduiți să țineți cârma unei corăbii pe care ați ales-o cu bună știință... și e greu.
E FOARTE GREU, organismul e deja obosit și speriat de cei 25 de ani de școală, de job, de viitorul copiiilor, de ceea ce vă înconjoară.. mai apar și matracuce care vă exploatează material sau psi spaimele.. vă uitați în oglindă, vă speriați, credeți tot ce vi se picură în minte.
De aici vă preia forța interioară personală, educația sau, dacă sunteți slabe, vă preia dumnezeirea (Tatăl nostru, Sfântul Duh) sau echipa adversă – voi alegeți.
Eu vă propun să nu vă lăsați pradă căutărilor de sine (pe subiectul ăsta). Căutările sunt un fel de ”iele” care vă bântuie.. nu vă învață nici rele, nici bune.. doar vă amețesc și vă șubrezesc. Da, sună ca un fel de ”crede și nu cerceta”.. dar, din toate care sunt jurul nostru, ALEGEM ce avem chef, ce ni se potrivește, cam ce vrem din ce putem.
Ce vrem ?!
Dacă avem copii și un soț bun și civilizat despre care nu știm și nu vom știi niciodată mai nimic (nici nu știu dac-am avut timp să-l studiem altfel decât în avantajul nostru egoist) ne străduim să nu stricăm acest echilibru. Dacă-l stricăm... internetul e plin de dezastre de tot felul, nu vi le înșir eu... iar ”supa e greu de reîncălzit”.
Dacă n-avem copii iar familia, așa cum e, funcționează, poate e cazul să înfiem un copilaș, mai întâi din familia lărgită.. SIGUR există cazuri cu prea mulți copii sau prea săraci. Dacă nu suntem siguri că vrem să înfiem .. e complicat chiar dacă e înțelegere.. dacă puiul e prea lipit de părinți e greu. Putem rămâne într-o relație strânsă în care să ajutăm acea familie să supraviețuiască iar acei copii vor umple goluri aparent de netrecut... se cheamă CONSTRUCȚIE. Este o reconstruire a noastră și a lor.. este o formă de socializare spre împlinire, nu un pustiu care secătuiește și împrăștie ca pe un praf.
Înfierea.. orfelinatele sunt niște orori pline de suflete nevinovate, marcate, înspăimântate, sălbăticite. E foarte greu să crești un copil.. al tău sau al altcuiva dar riscurile să ratezi – rateze sunt exact aceleași – uitați-vă în jur. Dar este tot o CONSTRUCȚIE.
Și dacă avem familie și dacă am rămas singure, e musai să facem ȘCOLI.. orice fel de școli.. cu bani sau gratuite dar în mediu organizat, public, să nu fie vreo orgie.. O școală este o nouă formă de socializare: oameni noi, informații noi, culturi noi, posibilități de joburi noi, meserii noi, energii noi (bune sau rele).. găsim noi ceva care să ni se potrivească din multe puncte de vedere. Școala este CONSTRUCȚIE .. te construiești, te reconstruiești, te renovezi pe tine însăți și poți merge chiar cu partenerul care poate alege o altă specializare tot acolo... până la pensie și după. Școala absoarbe multe bâlbe din viață, temperează și temporizează angoase de tot felul. Găsim noi cum să strecurăm școala în viața noastră, să ne concurăm copiii (care-și cam iau zborul).. suntem femei, nu pisici.
Nu recomand fertilizările în vitro sau mamele surogat ! E treaba voastră, eu n-aș bugeta așa ceva. Până și Elena Ceaușescu a înfiat un copil și n-a ascuns .. asta nu vă spune nimic ?! Credeți că n-a avut cele mai bune sfaturi ?
Unii propun sportul ca variantă de viață.. eu vă propun sportul săptămânal dar nu orice sport ci bedmintonul care e blând, vesel, în ritmul tău, nu e stresant (te duci sau nu, e treaba ta), nu forțează un organism deja pe cale să se schimbe, poate fi practicat în familie, cu copiii, e ieftin, îl poți amenaja pe câmp, în curte.. și înotul (dar e cam scump, ¾ din an restrictiv, solitar).
În final (că aveți și voi imaginație) vă propun ECO – societatea bâiguită de mine. Încercări, studii, implementări, implicări,.. fiecare are o ”acăsică„ undeva în țara asta..
CONSTRUCȚIE. Mereu CONSTRUCȚIE.. asta solicită creierul, atenția, informarea, trupul.. nu lasă ”ielele” căutărilor, controlului, întrebărilor, temerilor.. să vă bântuie.. până la realizarea obiectivului apoi.. altă construcție..
Și, mai ales, nu plângeți decât într-o biserică goală sau între copaci.. dar plângeți, descărcați-vă. Și bărbații ar trebui să plângă, la fel de singuri.. este natural, de la Dumnezeire, n-a inventat nimeni plânsul.
23.03.2024 indiferent de vârstă,..
Statul pe scaun fără treabă (rost) stârnește energii negative, gânduri neplăcute, scenarii.. diavolul (răul) nu doarme.
Plimbarea ca atare, însoțit sau nu de cunoștințe, amici,.. nu îndreaptă lucrurile.. pentru că se învârtește între interese și bârfă.. nu aduce evoluție ci, eventual, alcool..
Construcția, munca "pentru" (orice și cam oricum), de la ușoară la complicată ... îndepărtează negativul.
Concluzia ?
"Fă-ți de lucru că altfel îți face diavolul" ... eco societate...
Abordați ideea (ideile) cum vreți și cum puteți și implicați-vă.. chiar și numai cu familia voastră.. nu stați în casă decât minimul necesar (dacă e noapte, dacă e frig, dacă plouă..). Chiar și lecțiile pot fi făcute afară cu puțin efort.
Ps. Sunt multe ... (puncte - puncte) .. abordați-le ca mici pauze de gândire, de respirație.. nu vă aleargă nimeni aici.