Se zice că era odată un băiat care mai mult era slugă pe la oameni. După ce s-a făcut mare ce-i veni lui, numai că o zâs cătă stăpân că lui i s-a urât cu slujia şi să-i deie simbria, cât merită şi să-l lase să meargă şi el în lume şi-şi coate norocu.
    Stăpâne-său, dacă văzu că nu mai vrea să şadă la el, îi dete simbrie şi lui nişte oiţe şi-un măgar. După ce se prinse el cu singurătatea îşi făcu o căsuţă din potici ş-acolo îşi întemeie o gospodărie mică.
    Într-o zi se duse şi el la târg, să-şi mai cumpere nişte oiţe către care le avea. Dar fincă târgu era dăparte văzu o casă şi cugetă c-ar fi bine să mâie acolo păstă noapte. Cum ajunse el acolo, dădu bineţe, intră în casă şi zice cătă gazdă şi-l lese şi să hodinească la ei până la dimineaţă.
    Gazda o zâs că l-ar lăsa bucuros dar muierea lui trebe să zămislească în noaptea asta, aşe că numa afară, pă târnaţ, poate dormi.
    El s-o dus să să se hodinească cum era obosit, dar pe la miază noapte viniră ursitorile care urseau norocu la fata pă care o năştea femeia în noaptea aia.
    Prima ursâtoare i-o ursât că fata asta a fi mândră. A doua ursâtoare o zâs că fata a fi norocoasă. A triia ursâtoare o zâs aşe:
    - Pă fata asta o s-o ia dă nevastă fecioru care doarme pă târnaţ.
    Când auzi asta, fecioru se gândi că aşe tare-l pedepseşte Dumnezo şi dă ce ? Să gândi şi să frământă şi nu mai ştiu el ce şi facă, gândindu-se cât trabă şi aştepte... El nici una nici alta, luă fata şi o pusă aşe cu fâşie cu tăt într-un păr şi o luă la fugă, crezând că pă dimineaţă fata o muri.
    Marsă el la târg, cumpără oile şi să dusă cu ele acasă şi-şi văzu mai dăparte dă gospodărie.
    La multă vremi după aiasta, marsă şi-şi vândă oile şi să întâlni pă drum cu un om. Îi dădu bineţe şi să gândi.. măi, dă unde-l cunosc pă omu aista.. Omu, nici una nici alta îl chemă la el acasă, spuindu-i că ari fată faină dă măritat.
    Noa, să dusă şi văzu fata, îi plăcu şi făcură pregătirile dă nuntă.
    Fecioru nost´ numa amu află că la fată i să zâce „fata din păr” şi o întrebă di ce i să zâce aşe.
    Ea îi povesti că ea când o fost mică, mică de tăt, adică când s-o născut, cineva o luat-o dân leagăn şi o pus-o în păr. Şi de atunci i-a rămas numele – fata din păr.