Dacii au fost un popor vestit pentru demnitate, curaj, bunătate, cinste şi înţelepciune. Regele Decebal, bărbat chipeş şi viteaz, îşi iubea nespus de mult poporul iar ţara mergea bine şi viaţa îşi urma cursul în pace şi armonie.
    Bogăţia şi frumuseţea pământurilor a început să fie râvnită de popoarele din jur dar şi de cele mai depărtate la care ajunsese faima Daciei. Cei mai de temut erau romanii. Voiau cu orice preţ ca măreţul lor imperiu să cucerească această mică şi bogată ţărişoară. Aşa stând lucrurile, n-a durat mult şi romanii au început războaiele de cotropire împotriva dacilor.
    Se spune că, înaintea unei lupte, Decebal ar fi îngropat o comoară în albia Streiului ca să nu fie găsită de romani. Apoi, cu multă dibăcie, a schimbat cursul râului. Cu trecerea timpului, comoara s-a adâncit în sânul pământului de unde a fost scoasă ia râul Strei curge şi acum în aceeaşi albie pe care a săpat-o cândva marele rege al Daciei, Decebal.