D-aci de la noi pleacă toate cărările cătră inima Retezatului, şi dacă-i mere cătră lacu´ Gura Apelor, şi dacă-i străbate culmile cătră salba de minunăţii să te miri cum urcă peştele muntele, tot d-aicea-i porneala cea mai faină..
    Se zice că demult, când or fost oamenii iobagi, ăia de le mai zicea celetu (oamenii pe care îi ai la muncă).. la mâncare cu clopotu, dintr-un turn si ca d-aia i-o zâs satului nost Clopotiva.
    Amu îi ştii ce e aia iobag.. ni, e ăla săracu´ de n-are nici de pe ce bea apă dacă nu-i dă domnu´... ăla ni, care munceşte la domnu ´ dân zori şi până-n noapte păntr-o bucată de pită,.. acumu-i ştii ?
    Aşe.. Se zice că domnu-i chema pe iobagi să mănânce cu clopotu´ dintr-un turn. Că iobagii erau şi pe colo, şi pe colo şi n-auzeau chemarea iară ăi cari aduceau merindele nu puteau sta acol´ tătă ziulica. Şi aşe, domnu´ dădea poruncă şi erau chemaţi cu clopotu.
    Da´, noi suntem de pin părţile ăştia de pe aici şi de pe Zlatina, şi de pe Râu Mare, şi de pe Râuşor.. da´ lumea o uitat cum să chemau locurile.. Unii le zice Cocaceni, Latureni, Cioreni.. S-o uitat, cu timpu´. Numa´ când ne întreabă un domn de departe, din Haţeg ori din Deva, atuncea spunem numaidecât că suntem din Clopotiva, că cine a mai şti de alelalte..