» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Viorica


    Dintru început se zice că Viorica nu era floare, ca acuma, ci o copilă tare frumoasă. Şi pe cât timp a trăit maică-sa, nu era altă copilă mai iubită şi mai fericită decât dânsa. Mai pe urmă însă, murind maică-sa şi însurându-se tatăl său de a doua oară, vitriga nu putea deloc s-o sufere şi de-aceea, pentru toată nimica o mustra, o batjocurea şi o bătea.
    Azi aşa, mâine iar aşa, până ce-ntr-o primăvară, nemaiputând-o suferi, o luă de mână, o duse până la marginea unei pădurici şi acolo o aruncă apoi în omăt, cugetând că va degera şi se va mântui întru totdeauna de dânsa.
    Într-adevăr, copila fiind încă mică şi gingaşă şi neştiind cum şi pe unde să iasă din pădurice şi să se întoarcă acasă, în scurt timp, tupilindu-se sub un tufiş şi adormind acolo, a degerat de frig.
Dar ea nu pieri pentru totdeauna, ci se prefăcu într-o micuţă floare, căreia îi zicem Viorică. Şi de-atunci înfloresc Viorelele primăvara până ce nu apucă încă a se lua omătul.
    Şi deoarece copila aceea avea nişte ochi întunecaţi-albaştri, de aceea şi floarea Viorelei este şi ea albastră.


Tony Brill - Legende populare româneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.