» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Izomorfismul lup - strigoi


    Unul din criteriile folosite de români pentru identificarea strigoiului aflat în preexistentă (fătul în pântecele matern), era ţipătul copilului înainte de a se naşte, fenomen cunoscut în medicina sub numele de vagitus uterinus sau strigăt fetal. 
    Psihologii au făcut deja studii asupra reacţiilor psihice primare; se prefigurează chiar o nouă disciplină de cercetare, psihologia prenatală. Strigătul fetal a fost însă sesizat, la anumite sarcini în a 24-a săptămână de viaţă intrauterină, înaintea medicilor şi psihologilor, de oamenii simpli, dovadă fiind superstiţiile şi credinţele generate de acest curios fenomen. 
    De pildă, eroul unui frumos basm românesc, Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, intră în acţiune înainte de a se naşte, începând să plângă - strigătul fetal redescoperit de medici. El tăcu şi se născu numai când tatăl său, împăratul, îi promite tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Întrucât acesta nu şi-a respectat promisiunea, Făt Frumos porneşte să şi 1e caute de unul singur. 
    Tema aceasta apare şi în alte basme româneşti: Roşu-mpărat şi Strigoaica, Glasul Morţii, Sfântul Arhanghel şi lemnarul. Dar cea mai cunoscută credinţă generată de strigătul fetal este legată de transformarea în strigoi a copilului care se va naşte.
    Românii împart spiritele malefice ale morţilor după genul gramatical pe care îl poartă în moroi (strigoi), activi în special în perioada rece a anului, între Sâmedru (26 octombrie) şi Sângiorz (23 aprilie), şi iele, prezente numai în sezonul călduros, între Sângiorz şi Sâmedru. Lipsa strigoilor pe timpul verii este lăsată pe seama lui Sântilie care îi trăsneşte cu biciul lui de foc. 
    După origine, strigoii se împart în strigoi (moroi) morţi şi strigoi (moroi) vii. Credinţa în strigoi sau moroi este legată, fireşte, de credinţa în nemurirea sufletului. Dacă după moarte supravieţuiesc sufletele celor răi, moroii sau strigoii, cu atât mai mult ar trebui să se întâmple şi cu sufletele bune.


Ion Ghinoiu - Zile şi Mituri - Ed. Fundatiei PRO
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.