» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Sâmedru


    Sâmedru, zeu al Panteonului românesc, incinerat simbolic în cadrul unui spectaculos ceremonial nocturn, numit Focul lui Sâmedru, a preluat numele şi data de celebrare ale Sfântului Dumitru, Marele Mucenic de la Tesalonic din calendarul ortodox. Împreună cu Sângiorzul, Sâmedru împarte Anul Pastoral în două anotimpuri simetrice: vara între 23 aprilie şi 26 octombrie, având ca miez al timpului data de 20 iulie (Sântilie), iar iarna între 26 octombrie şi 23 aprilie cu miez al timpului la 16 ianuarie (Sânpetru de Iarnă). În opoziţie cu Sângiorzul, care încuie iarna şi înfrunzeşte codrul, Sâmedru încuie vara şi desfrunzeşte codrul.
    În creaţia populară (legende, credinţe, basme) Sâmedru este un om obişnuit, păstor sau crescător de animale, un sfânt care umblă pe pământ însoţit adesea de Sângiorz, un personaj mitic care se metamorfozează pe timpul nopţii în porc, străveche divinitate agrară, reprezentând spiritul grâului.
    Într-o poveste musceleană se spune că un unchiaş şi o babă, necăjiţi că au ajuns la bătrâneţe fără să aibă un copil, au plecat în lume să-şi caute un suflet să-l crească. Mergând pe jos, moşul într-o parte, baba într-alta, au găsit un purcel pe care l-au luat şi l-au îngrijit ca pe un copil. Când împăratul care domnea peste acea ţară a dorit să-şi căsătorească fiica, nici-un fecior din împărăţie n-a trecut probele de încercare. Singurul care a făcut faţă la toate încercările a fost purcelul unchiaşului. Împăratul îşi ţinu cuvântul şi îşi mărită fata cu purcelul moşului şi babei. Noapte de noapte, purcelul îşi lepăda pielea devenind un Făt Frumos, precum Soarele. Într-o seară, nevastă-sa îi aruncă pielea în foc. Supărat pentru această nechibzuinţă, îi mărturiseşte că el este Sâmedru şi că va pleca în lume, iar ea va trebui să-l caute până îl va găsi, întrucât numai atunci va naşte copilul ce-l purta în pântece. Se zice că l-ar fi găsit după nouă ani şi ar fi trăit fericiţi până la moarte.
    Sâmedru asemuit cu personajul de basm Făt Frumos apare şi în unele tradiţii transilvănene.


Ion Ghinoiu - Zile şi Mituri - Ed. Fundatiei PRO
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.