|
<< Inapoi la subiect
Maica Domnului şi Sfântul Nicolae
Asemănător marilor mitologii ale lumii, reprezentările mitice ale Panteonului românesc sunt ierarhizate după puterea şi atribuţiile lor: unele dezleagă ploile, altele le leagă; unele căsătoresc fetele şi ajută femeile la naştere, altele îmbolnăvesc şi iau sufletele oamenilor; unele păzesc sau transportă Soarele pe bolta Cerului, altele îl devorează în timpul eclipselor etc. etc.
Un exemplu îl reprezintă şi următoarele credinţe despre Maica Domnului şi Sfântul Nicolae:
"Cei înecaţi sunt ai Maicii Domnului, sunt norodul ei pe ceea lume. Ea se bucură când cineva se îneacă; pe cei în pericol îi trage în apă să se înece. Niciodată când mergi pe la o apă să nu te rogi la Maica Domnului ca să-ţi ajute, că-i rău: să te rogi la Sfântul Nicolae."
"Un om trecea odată, înotând, o apă mare şi tot se ruga la Maica Domnului să-1 ajute. Dar, cu cât se ruga, tot mai tare se scufunda, pentru că ea îl trăgea. Atunci, deodată strigă: Sfinte Neculai, nu mă lăsa ! Şi pe loc a fost deasupra apei"
"Sfântul Nicolae e pe ape; de ce fac corăbierii praznice de ziua lui ?!"
"Sf. Nicolae a oprit apele când a fost potopul, altfel îneca corabia lui Noe"
"Sf. Nicolae e podar mare" (Moldova, Bucovina).
Ion Ghinoiu - Zile şi Mituri - Ed. Fundatiei PRO |