» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Spartul oalei


    Cel mai cunoscut substitut ritual al omului, din neolitic până astăzi, este ceramica, în special oala. Ea se naşte din modelarea lutului şi redevine ceea ce a fost, pământ, printr-o moarte violentă, spargerea rituală. Animată cu viaţă, oala substituie, în anumite contexte rituale şi ceremoniale omul şi diferite reprezentări malefice sau benefice. 
    În practicile magice oala este nu numai un obiect de recuzită, ci şi un agent ritual manipulat, de la caz la caz, de persoane iniţiate: vrăjitoare, moaşă, nănaşă, mut, vătaf (cetele de căluşari) etc. Aruncată în fântână sau în râu în zilele caniculare ale verii, devine mesagerul oamenilor pe lângă divinitatea care dezleagă ploile; prin spargerea ei la prima scaldă a copilului, moaşa realizează transferul magic al sănătăţii şi glasului frumos de la lutul ars la noul născut; prin spargerea oalei curate, neîncepute, nănaşa repară la căsătorie necinstea "fetei greşite". 
    În satele de olari din jud. Dâmboviţa strachina agăţată pe peretele prispei cu faţa la drum anunţă peţitorii că în casă este fată de măritat; întoarsă cu spatele, refuză peţitorii (fata este prea mică, nu a fost scoasă la horă sau nu are zestrea pregătită). 
    Oala poate adăposti însă şi spiritele potrivnice omului. De aceea, în perioada de lăuzie, în nopţile şi zilele cât stă mortul în casă, în timpul vrăjilor şi descântatului de dezlegare şi alungare a spiritelor malefice, oalele stau întoarse cu gura în jos pentru a opri cuibărirea chiriaşilor nepoftiţi (Muma sau Fata Pădurii, spiritul mortului etc). După scoaterea mortului din casă se sparge, în cele mai multe sate româneşti, o oală goală sau umplută cu cenuşă sau cu apă de către un membru apropiat al familiei pe locul morţii, pe pragul casei sau la mormânt iar în practicile magice de destrigoire, după aflarea mortului strigoi şi deshumarea lui, se spărgeau în colţurile mormântului, patru ulcioare. 
    Vechimea obiceiului este atestată de cunoscutul proverb românesc "I s-a spart oala".
    Semnificaţia spargerii oalei la înmormântare se leagă de credinţa obişnuită că sufletul, după ieşirea lui pe gură, părăseşte în zbor casa pe fereastra larg deschisă de membrii familiei. Sufletul mortului, după ce vizitează locurile îndrăgite în viaţă, se întoarce acasă şi doreşte să intre în adăpostul părăsit, ceea ce ar atrage cu sine transformarea mortului în strigoi. Pentru a evita acest pericol, în satele din sudul jud. Argeş (Izvoru), mortul "este înpietrit", adică i se înfundă toate gurile cu piatră şi sticlă pisată, cu tămâie etc. Dar, obiceiul cel mai cunoscut este înşelarea lui prin înlocuirea unui adăpost cu alt adăpost, a trupului părăsit de suflet cu oala aşezată la capul sau sub masa pe care este aşezat până la înmormântare.


Ion Ghinoiu - Zile şi Mituri - Ed. Fundatiei PRO
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.