» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Ziua Crucii


    Sărbătoarea din Calendarul popular care a preluat data şi numele din Calendarul ortodox (14 septembrie, Înălţarea Sfintei Cruci), dedicată culegerii ultimelor plante de leac (boz, micşunele, mătrăgună, năvalnic, iarba de năjit etc), este numită, local, Cârstovul Viilor sau Ziua Şarpelui.
    Pământul, care se deschide pentru plante, insecte şi reptile la Alexii (17 martie), se închide, după şase luni, la Ziua Crucii. Cele două sărbători plasate în preajma echinocţiului de primăvară (Alexii) şi echinocţiului de toamnă (Ziua Crucii) împărţeau Calendarul popular în două anotimpuri de şase luni: vara (17 martie – 14 septembrie) şi iarna (14 septembrie – 17 martie). 
    Se spune că la Ziua Crucii florile se plâng una alteia că se usucă iar cele care înfloresc după această dată, în special brânduşa de toamnă şi fragii, sunt "necurate" şi aparţin morţilor. 
    În această zi şerpii, înainte de a se târî în adăposturile hibernale, s-ar aduna în alunişuri unde se încolăcesc unii cu alţii pentru a plămădi din spuma care îi acoperă "piatra nestemată". De acum era interzisă omorârea şarpelui care ieşea întâmplător în drum. 
    De Ziua Crucii se efectuau diferite practici apotropaice şi fertilizatoare în zrădini şi livezi, se pomeneau morţii şi li se împărţeau alimente şi vase de ceramică (Moldova, Bucovina). În sudul ţării, unde sărbătoarea se numeşte şi Cârstovul Viilor, se începea culesul viilor ţi "bătutul" nucilor.


Ion Ghinoiu - Zile şi Mituri - Ed. Fundatiei PRO
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.