"Şarpele nu a fost de la început şarpe. A fost om şi locuia la Dumnezeu în cer, dar 1-a blestemat şi 1-a făcut şarpe când a înşelat-o pe Eva"

    "In cer, la Dumnezeu, sunt de toate lighioanele, numai şerpi nu. Şarpele dintâi era zburător, avea aripi şi picioare, şedea în cer şi era bun la Dumnezeu. Dar, el a primit duh rău întrînsul şi a învăţat-o pe Eva de au păcătuit. Dumnezeu s-a mâniat şi i-a dat afară din Rai, atât pe dânşii Eva şi Adam, cât şi pe şarpe. Şarpelui i-a luat picioarele, i-a tăiat aripile şi 1-a aruncat pe Pământ blestemându-1 să se târâie ca funia, iar când îl va durea capul să iasă la drum, că va veni popa şi îi va face agheasmă să-i treacă. De aceea iese şarpele la drum, iară omul merge cu măciuca de-i dă în cap şi-1 omoară"

    "Şarpele e degetul Diavolului. Avea el un deget mai şurubar şi s-a gândit oare ce-ar putea face dintr-însul ? 
    - Ia să-1 tai să-mi fac mie un ajutor" îşi zise el, şi cum 1-a aruncat pe pământ a început a umbla şi s-a făcut şarpe" (Bucovina)