Dansul zeiţei pluviometrice în zilele caniculare ale verii, Paparuda, substituită de o fetiţă îmbrăcată în vegetaţie, de obicei în frunze de bozii, se caracterizează prin mişcări coregrafice lente, desfăşurate după o melodie cântată din gură de alaiul său divin sau din cimpoi sau vioară de către lăutari, în ritmul tobelor, bătutului din palme şi pocnitului din degete. 
    În timpul dansului său ritual, Paparuda sare, se învârte pe loc, se scutură de apă stropind persoanele care o însoţesc, bate din palme şi pocneşte din degete în timp ce alaiul său, care o udă cu apă, o invocă să dezlege ploile: 
          "Paparudă, rudă,
           Vino de ne udă,
           Cu găleata, leata, 
           Udă toată ceata !"

          "Papalugă, lugă,
           Sări în sus şi udă !

          "Ploaie, Doamne, ploaie
           Să curgă şiroaie !"

          "Adă, Doamne, ploaie
           Pământul să se înmoaie !"