» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Maica Domnului


    Maica Domnului, identificată în Panteonul românesc cu Sântămăria Mare (15 august), cu Sântămăria Mică (8 septembrie) şi cu Maica Precesta are trăsăturile Marii Zeiţe neolitice şi este invocată în momentele de grea cumpănă. 
    În Calendarul creştin Maica Domnului este sinonimă cu Fecioara Măria. Ziua de celebrare a Fecioarei Măria a fost suprapusă de creştini peste o zeiţă anterioară, sărbătorită la echinocţiul de toamnă. Moartea şi renaşterea zeiţei păgâne uzurpate: pe 15 august a fost fixată Adormirea (moartea) Fecioarei Măria iar pe 8 septembrie Naşterea Fecioarei Măria. Sărbătorile Maicii Domnului (Sântămăria Mare şi Sântămăria Mică) împreună cu Simion Stâlpnicul (1 septembrie) şi Ziua Crucii (14 septembrie) formează scenariul ritual de înnoire a timpului la Anul Nou Biblic celebrat în preajma echinocţiului de toamnă: moartea divinităţii adorate (Sântămăria Mare) urmată de renaşterea ei (Sântămăria Mică). 
    În practicile magice, Maica Domnului este invocată de fete să se mărite, de femei să nască uşor, de mame să aibă copiii sănătoşi, de descântătoare să vindece bolile etc. În basme ajută eroinele să iasă din impas, dar le pedepseşte cu asprime când încalcă interdicţiile impuse de ea, vindecă boli grele, redă vederea fiicei orbite de mama vitregă, înzestrează fecioara vrednică şi ascultătoare şi o căsătoreşte cu fiul de împărat etc. În unele tradiţii, Maica Domnului, identificată cu astrul nopţii - Luna, sau cu Pământul, se roagă de Dumnezeu să nu prăpădească lumea şi să nu izgonească vânturile cu avantajele care le aduc acestea oamenilor.
    Maica Domnului ar fi fost născută miraculos, după ce mama sa a mirosit o floare sau a sărutat o frunză de păr. După o altă legendă, ea a fost născută din "durere de inimă", întrucât mama ei avea numai şapte ani iar tatăl său şaptezeci şi şapte de ani. Pruncul său, Iisus, conceput, de asemenea, miraculos, din sărutul unei icoane găsite într-o fântână, este născut în grajdul Moşului Crăciun, zeu patern, la vârsta senectuţii care, prin tot ceea ce face, se opune venirii Fiului pe lume (o izgoneşte sau îi îngăduie să nască numai în grajdul vitelor, taie mâinile soţiei sale, numită Crăciunoaia sau Iova, pentru că i-a moşit Pruncul). 
    Maica Domnului binecuvântează boii, vacile, oile şi porcii pentru că au încălzit-o şi hrănit-o în timpul naşterii, rândunicile pentru că i-au dat vestea că Iisus va învia, ciocârlanul şchiop pentru că l-a văzut pe Mântuitor răstignit şi a fost el însuşi lovit cu o piatră. În schimb, calul este blestemat că a ronţăit şi tropăit în timpul naşterii sau că a mâncat fânul în care a fost ascuns Iisus, păianjănul pentru că a întrecut-o la tors, feciorul agresiv, numit Năvalnicul, a fost transformat în buruiană folosită în farmecele de dragoste, lemnarul că i-a făcut lui Iisus cruce grea etc.


Ion Ghinoiu - Zile şi Mituri - Ed. Fundatiei PRO
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.