» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Sântilie


    Zeul focului şi Soarelui din Panteonul românesc, identificat cu Helios din mitologia Greacă şi cu Gebeleisis din mitologia geto-dacă, a preluat numele şi data de celebrare (20 iulie) ale Sfântului Prooroc Ilie. 
    Sântilie este, în Calendarul popular, miezul verii pastorale, când pe munţi se organizau vestitele Nedei şi Sântilii. În această perioadă ciobanii separau berbecii de oi, "miţuiau" miei, efectuau observaţii astronomice şi meteorologice. 
    Ca divinitate solară şi meteorologică, Sântilie provoacă incendiile în verile toride, produce tunetele, fulgerele şi trăsnetele în timpul furtunilor, leagă şi dezleagă ploile, hotărăşte unde şi când să dea grindina. 
    Ca personaj profan, Sântilie este un om obişnuit: soldat, vânător, agricultor, crescător de animale, negustor de vite. Fiind ispitit şi înşelat de Drac, Sântilie îşi omoară unul s-au mai mulţi membrii ai familiei (tată, mamă, fiu, fiică sau soră). Păcatele sunt ispăşite în diferite moduri: stă închis 40 de ani într-un beci sau bordei; cară apă cu gura, mergând în genunchi, pentru a uda un lemn putred; adună lemne din pădure 9 ani pentru a clădi un rug imens în care se aruncă şi arde de viu; păzeşte o turmă de oi în vârf de munte, etc. 
    Dumnezeu îl iartă, îl trece printre sfinţi şi îl înalţă la cer într-o trăsură cu roţi de foc la care sunt înhămaţi doi sau patru cai albi înaripaţi. Acolo, pe cer, aleargă printre nori, tună (durduie, duduie, huruie, bubuie), fulgeră şi trăsneşte dracii cu biciul de foc. Speriaţi, dracii se ascund pe Pământ: prin pomi, pe sub streşina caselor, în turlele bisericilor şi chiar în corpurile unor animale, în special câini şi pisici. Dorind să nu-i scape nici unul, Sântilie trăsneşte şi arborii, oamenii, vitele, casele, bisericile în care s-au ascuns dracii. 
    În tinereţe Sântilie ar fi tunat şi ar fi trăsnit atât de puternic încât plesnea copilul în pântecele mamei şi viţelul în burta vacii. Pentru a nu distruge lumea, dar nici să stârpească sămânţa dracilor, Dumnezeu sau Maica Precesta l-a lăsat ciung de mâna dreaptă, l-a ologit, luându-i piciorul drept, l-a asurzit sau i-a scos un ochi. El continuă, însă, să alunge şi să omoare dracii, alergându-i cu trăsura şi lovindu-i cu biciul de foc ţinut în mana stângă. 
    Simbolurile prin care Sântilie se defineşte ca un autentic zeu solar sunt uşor de recunoscut: trăsura cu roţile de foc şi caii înaripaţi; biciul şi săgeţile de foc, tunetele, trăsnetele şi fulgerele cu care luminează cerul înnorat; subordonarea şi ierarhizarea divinităţilor aducătoare de arşiţă şi foc în luna lui Cuptor multe din acestea fiindu-i surori (Pârliile, Panteliile), fraţi (Ilie Palie, Pantelimon), sau simpli vizitii la carul lui ceresc (Foca). Conform escatologiei populare, moartea lui Sântilie, singurul sfânt cu trup şi suflet, va aduce urgia apocalipsului: dracul va reuşi, în final, să-i taie capul, iar din sângele scurs s-ar aprinde Pământul care va arde 9 stânjeni în adâncime. 
    După purificarea prin foc a Pământului, va apărea o nouă generaţie de oameni, mai mici decât cei de astăzi, asemănători cu Blajinii care ar fi trăit înaintea Uriaşilor. Dintr-o imensă movilă funerară ar ieşi apoi sufletele tuturor morţilor sub formă de oi şi capre: oile l-ar urma pe Dumnezeu în Rai, caprele pe drac în Iad. 
    Sântilie, zeu al Soarelui şi focului, este atestat, prin numeroase tradiţii, la românii de pretutindeni, în special în mediile pastorale.


Ion Ghinoiu - Zile şi Mituri - Ed. Fundatiei PRO
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.