» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Turtura şi zaica


    Voi, pruncii, ştiţi că pasările cele sălbatice, ele n-au ştiut şi grăiască oarecānd deloc ?
   ...Şi aveau şi ele un stăpān care le cārmuia. Īntr-o bună zī el le adună pă tăte la un loc şi să uită la ele lung, cu milă, că ele nu ştiau şi vorovească nimică. Şi cujetă el atunci că nu.i bine aşe ca şi nu vorovească ele nimică şi că ar fi bine ca şi le deie şi lor un graiu. Aşa că le privi şi le zāsă că:
    - Voi, la dimineaţă şi vă sculaţi şi şi ascultaţi ! Care ce īţi auzā aşe veţi şti şi grăiţi ! 
    Atunci cea mai harnică o fost zaica. Ea s-o sculat pān-īn-zāuă şi n-o mai stat dă loc; numa o ascultat īn tăte părţile şi o auzāt cānii bătānd, căţăii scăonānd, pruncii plāngānd. Aşe că şi ea şti īn tăte limbile.
    Cea mai leneşă o fost turtura. Ea nu s-o sculat pānă tārzāu, cānd o fo soarele sus. Şi ce-a mai putut auzi ? O muiere cu pruncu-n braţă, care māna un viţălaş la piaţă şi striga la el tăt:
    - Tru ! Tru ! Tru-tru ! Tru Cicu ! Tru !
    Aşa şti turtura şi vorovească pānă azī, numa īn aceiaşi limbă. Iar celelalte pasări mai ştiu şi vorovească şi mai unele şi mai altele...


Antologie de cultura populara bihoreana - Miron Pompiliu - Oradea
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.