» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Ielele sau Rusaliile


    Reprezentările mitice feminine care apar noaptea, înainte de cântatul cocoşilor, în perioada cuprinsă între Paşte şi Rusalii, se numesc Iele sau Rusalii. Acestea au o bogată sinonimie zonală: Zânele, Măiestrele, Frumoasele, Miluitele, Dânsele, Şoimanele, Vântoasele, Cele Sfinte, Cele Nemaipomenite, Cele Frumoase, Doamnele, Puternicele, Fetele Câmpului, Împărătesele Văzduhului, Ursoaicele şi altele. 
    Rusaliile sunt spirite rebele ale morţilor care, după ce au părăsit mormintele la Joimari şi au petrecut Paştele cu cei vii, refuză să se mai întoarcă în lăcaşele lor subpământene şi încep să facă rele oamenilor. Pentru a le îmbuna, oamenii, care evitau să le spună Rusalii, le-au dat nume eufemistice (Zâne, Frumoase, Şoimane etc.) sau nume provenite din pronume personale (ele, pronunţate „Iele”, Dânsele) şi demonstrative (Cele). 
    Spre deosebire de Strigoii morţii care apar şi provoacă necazuri oamenilor în anotimpul friguros al anului, Ielele populează peisajul mitic românesc pe timpul verii. 
    Conform tradiţiei populare, Ielele sunt fecioare îmbrăcate în alb, copile frumoase, sfinte, fecioare bătrâne, spirite sau duhuri rele în număr fără soţ (3-5-7-9), mai rar în număr cu soţ (2-4-12). Asemănător Filipilor, Sântoaderilor, Circovilor, Căluşarilor, Ielele apar numai în cete. Prin Banat fiecare membră a cetei poartă câte un nume (Rudeana, Ruja, Păscuta, Trandafira, Consânzeana, Sânziana, Magdalena, Tiranda, Ana, Todosia, etc), adesea invocate în vrăji şi descântece. 
    Locuinţa ielelor s-ar afla prin codrii neumblaţi şi neatinşi de topor şi de picior de om, prin văzduh, pe câmpii, pe ostroave pustii, pe ape mari. Ele pot fi văzute plutind şi fâlfâind prin aer, pe la fântâni, prin pomi, pe sub streşinile caselor. Umblă însoţite de lăutari (fluieraşi, cimpoieri), sună din clopoţei, bat din tobe şi trâmbiţe, joacă (hora, brâul etc), întind mese pe iarbă, beau, petrec, chiuie şi cântă în cor: 
                 „Dacă n-ar fi lăsat Dumnezeu 
                  Leuşten şi Odolean, 
                  Avrămeasă, Cârtăneasă, 
                  Ar fi lumea toată a noastră !” 
    Pe unde joacă Ielele, pământul rămâne ars şi bătătorit, iarba înnegreşte şi încetează a mai creşte. Ielele ar pedepsi oamenii făcători de rele, pe cei care nu le respectă zilele, care dorm noaptea sub pomi sau sub cerul liber, care ies noaptea la fântână să aducă apă, prin ridicarea lor pe sus, în vârtejuri, prin pocire şi sluţire. 
    Diferite forme de reumatism şi boli neuropsihice se numesc „luatul din Iele”, „lovitul de Iele”, „apucat de Iele”, „luat din Rusalii”, „rămas şoimărit”, „ologit de Dânsele”. 
    Local, Ielele urseau copiii la naştere şi preziceau moartea oamenilor. 
    În nopţile când deveneau extrem de periculoase (Sfredelul Rusaliilor, Rusalii, Sânziene, prima zi din Postul lui Sânpetru şi altele), oamenii purtau usturoi sau pelin la brâu. Dacă se întâmpla să le vadă sau să le audă, nu trebuiau să se mişte sau să vorbească. 
    De bolile provocate de Iele se putea scăpa prin diferite procedee: descântece de Ielele sau de Dânsele, „cetanie la mănăstire”, intrarea în hora Căluşului, sărirea bolnavului de Căluşari şi altele.


Ion Ghinoiu - Zile şi Mituri - Ed. Fundatiei PRO
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.