» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Paştele cailor


    Sărbătoarea cabalină cu dată mobilă (ziua de joi din a şasea săptămână care urmează după Paşte), sinonimă cu Joia Iepelor, când se crede că, pentru un ceas şi pentru o singură dată pe an, se satură caii de păscut iarbă, se numeşte Pastele Cailor. 
    În această zi, în exuberanţa vegetaţiei de primăvară, caii erau slobozi să pască pe unde doreau, iar boii şi juncanii se urcau la păşunea alpină. Se pare că în vechime, sărbătoarea Paştele Cailor a fost o zi a soroacelor, termen limită când se încheiau sau se lichidau diferite înţelegeri şi afaceri. 
    Spre deosebire de Sângiorz (23 aprilie) şi Sâmedru (26 octombrie) care sunt sărbători ale sorocului cu dată fixă în Calendarul popular, Ispasul avea dată mobilă, care varia, de la an la an, cu un număr mare de zile. Din acest motiv importanţa sărbătorii s-a diminuat treptat, căpătând un înţeles peiorativ: zicala populară Paştele Cailor înseamnă a nu înapoia ceea ce ai împrumutat, a amâna până la „Sfântu´ aşteaptă”, a nu te ţine de cuvânt. 
    În legendele nativităţii şi în unele colinde, sensul nou al sărbătorii este pus pe seama blestemului cailor, animale nerumegătoare în permanenţă nesătule, de către Maica Domnului care ar fi fost incomodată de tropotul, nechezatul, mâncatul şi ronţăitul nutreţului în timpul naşterii lui Iisus în ieslea din grajdul lui Crăciun. Cu variante şi credinţe locale, sărbătoarea a fost atestată pretutindeni în România.


Ion Ghinoiu - Zile si Mituri - Ed. Fundatiei PRO
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.