» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Căluş


    Zeul cabalin, protector al cailor care se naşte şi moare simbolic la Rusalii se numeşte Căluş. 
    La apariţia creştinismului moartea şi naşterea simbolică a zeului Căluş, care se desfăşurau la echinocţiul de primăvară, în perioada fătatului şi împerecherii cailor (martie - aprilie), au fost împinse în afara ciclului pascal, Caii lui Sântoader la Lăsatul Secului de Paşte, iar Căluşarii la Rusalii, pentru a lăsa loc liber comemorării de către creştini a Morţii şi învierii Mântuitorului. 
    Rolul zeului cabalin este jucat în ceremonialul Căluşului de Mut şi are ca efigii Steagul şi Ciocul Căluşului. Anturajul său divin este format din ceata ierarhizată a căluşarilor (Vătaf, ajutor de Vătaf, Stegar, căluşari obişnuiţi), bărbaţi viguroşi care, prin piesele de port, nume, imitarea tropăitului şi galopului, gesturi etc, caută să semene sau să se confunde cu caii. 
    Pe ansamblul Calendarului popular, zeul cabalin are vârste şi înfăţişări variate, în consonanţă cu scurgerea timpului: Sântoaderul este un fecior îmbrăcat în straie ţărăneşti dar cu coadă de cal în cioareci şi cu copite în opinci; Sângiorzul este un tânăr călare care alungă spiritele malefice, în special strigoii; Sântilie este matur şi loveşte, din carul său ceresc tras de telegari voinici, dracii întâlniţi în cale; Mutul căluşarilor, deşi poartă pe faţă mască de om bătrân sau de ţap are legat la brâu un phalus cabalin. 
    În timpul Rusaliilor zeul cabalin îşi trăieşte, după un scenariu ritual păstrat în parte şi astăzi, fulgerător viaţa: Naşterea Căluşului, numită Legarea Steagului, Alegerea Steagului, Ridicarea Steagului, Jurământul; Jocul Căluşarilor în zilele de Rusalii, când petrece şi se desfată împreună cu anturajul său divin; moartea Căluşului, în ziua Marţea Ciocului, numită Spargerea Căluşului, îngroparea Căluşului, Veşnica Pomenire, Dezlegarea Căluşului sau Frângerea Căluşului.
    Actele şi practicile magice ale Căluşului au diferite finalităţi: luptă împotriva Ielelor sau Rusaliilor, vindecă bolile provocate de acestea (Luatul din Iele), fertilizează holdele de grâu, cirezile de vite şi femeile sterile. Căluşul, numit în unele zone Zău (Zeu) a fost atestat, ca emblemă şi notă distinctivă a românilor, în întreg spaţiul carpato-danubiano-pontic. Aria lui de răspândire, la nord si la sud de Dunăre, se suprapune peste o parte a teritoriilor locuite de traci, ramură importantă a indo-europenilor.


Ion Ghinoiu - Zile si Mituri - Editura Fundatiei Pro
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.