» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Soarele şi luna erau fraţi


    Īnainte de a fi oameni pe pămīnt, Luna era o fecioară tare frumoasă şi strălucea aşa de minunat, īncīt mīndrul Soare se-ndrăgise foc după ea.
    - Doamne ! grăia el cīnd şi cīnd Sfīntuleţului - dă-mi voie să mă-nsor !
    - Bine, bine, Soare luminate ! Dar pe cine să-ţi dau ?
    - Doamne, Doamne, stele-s multe şi mai mari şi mai mărunte; dar cīt sīnt de luminoase, nu-s ca Luna de frumoase. Pe ea să mi-o dai, Doamne !
    - Mare păcat vrei să faci tu, Soare ! Nu te gīndeşti că ţi-e soră ?
    Şi odată şi-a īntors Sfīntuleţul faţa de la el. Şi, ca să-l păzească de păcat şi să-l pedepsească, a apucat bunul Dumnezeu Luna de păr şi a zvīrlit-o cu putere sus pe cer, schimbīnd-o īn chip de Lună.
    Iar cīnd din pricina lui Cain, a ridicat cerul mai sus, s-a gīndit şi la cei doi īndrăgostiţi.
    Ca să nu se prăpădească soarele de dor, ştiţi ce a făcut ?
    A oprit luna-n loc şi a mīnjit-o cu baligi, avīnd grijă ca chiar s-o mai īnegrească pe unele locuri, s-o urască soarele.
    D-aia se văd astăzi atītea pete-n lună.
    Īn lună se mai vede şi un cioban, cu gluga de gīt, cam īntr-o parte, cu bīta-n mīnă şi cu obiele multe la picioare.
    S-o fi uitīnd şi el la noi.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.