» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Arminden


    Ziua dedicată zeului vegetaţiei, protector al vitelor, cailor, holdelor semănate, viilor şi livezilor se numeşte Armindeni în Transilvania, Banat, Bucovina şi Moldova, unde este celebrat la 1 mai, şi Sângiorz (Sf. Gheorghe) în Muntenia şi Oltenia, unde este prăznuit la 23 aprilie. În Ţara Lăpuşului el este sărbătorit la Rusalii. Obiceiurile specifice acestei zile sunt: împodobirea cu ramură verde (substitut al zeului vegetaţiei) a stâlpilor porţilor şi caselor, a intrărilor în adăposturile vitelor şi în alte anexe gospodăreşti pentru protecţia oamenilor şi animalelor de forţele distrugătoare ale spiritelor malefice; implantarea în curte, în mijlocul satului, la stâna de oi, în ţarină, între hotare a unei prăjini înalte cu ramuri verzi în vârf sau chiar a unui arbore întreg curăţat de crengi până spre vârf şi împodobit cu cununi de flori şi spice de grâu numit Arminden, Maial, Pomul de Mai; organizarea petrecerilor câmpeneşti, la iarbă verde, la pădure, la vii şi livezi unde se mânca miel fript şi se bea vin roşu amestecat cu pelin, pentru schimbarea sângelui şi apărarea oamenilor şi vitelor de boli, în special de ciumă, aşa cum rezultă dintr-o veche strigătură populară: 
    „Frunză verde de pelin, 
    Iată-ne la Armindeni, 
    Beau mesenii şi mănâncă, 
    Şi de ciumă nu li-e frică !”
    Rostogolirea (tăvălitul) prin iarbă, spălarea pe mâini şi pe faţă cu rouă; strigarea pe nume a strigoilor pentru a-i împiedica să fure mana vitelor cu lapte şi a holdelor semănate; purtarea pelinului la pălărie, în sân, în buzunare, împodobirea ferestrelor şi icoanelor cu ramuri sau frunze de pelin; semănarea primelor cuiburi de fasole şi castraveţi. Local, Armindenul se considera început de vară şi limită calendaristică până când se mai putea semăna porumbul. Obiceiul prinderii ramurii verzi sau implantării Pomului de Mai a fost amestecat cu tradiţia inspirată de episodul din Noul Testament al omorârii copiilor de Irod. Conform legendei, după ce ar fi tăiat o zi întreagă capetele copiilor, mergând din casă în casă, ar fi pus seara, ca semn, o ramură verde la locuinţa unde au ajuns şi de unde urma să înceapă a doua zi măcelul. Dar, în timpul nopţii, oamenii au pus ramuri verzi la toate casele, înşelând pe Irod şi salvând pe pruncul Iisus.


Ion Ghinoiu - Zile şi Mituri - Ed. Fundatiei PRO
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.