» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Oul de Paşte


    Oul este un substitut al divinităţii primordiale, înfrumuseţat (gătit) prin vopsire şi încondeiere în Săptămâna Patimilor, jertfit şi mâncat sacramental în ziua de Paşte.
    Izvoare istorice şi arheologice certe atestă, cu multe secole înainte de Hristos, obiceiul de a se face cadou ouă colorate la marile sărbători sezoniere, în special la Anul Nou: la sărbătorile de primăvară, vechii perşi îşi dăruiau ouă de diferite culori; tinerii romani îşi trimiteau ouă vopsite în roşu, împreună cu alte cadouri, la sărbătoarea zeului Ianus etc. 
    Apariţia frecventă a oului, în special a oului colorat, în ceremoniile antice de înnoire a timpului se bazează pe concepţiile lor cosmogonice care comparau universul cu oul generator de viaţă. De pildă, chinezii credeau că Cerul şi Pământul formează un uriaş ou de pasăre: Cerul ar fi învelişul Pământului, asemănător cojii de ou care înveleşte gălbenuşul. Imaginea arhetipală a oului a fost preluată, ulterior, şi de creştinism: oul, colorat şi împodobit, este simbolul Mântuitorului, care părăseşte mormântul şi se întoarce la viaţă, precum puiul de găină ieşit din găoace. 
    La început ouăle se vopseau cu plante în galben - culoarea Soarelui pe bolta Cerului, şi în roşu - culoarea discului solar la răsărit şi apus. Ulterior, ouăle au fost decorate cu chipul lui Hristos, cu figuri de îngeri, cu un miel, cu motive astrale, fitomorfe, zoomorfe, antropomorfe. După milenii de evoluţie a credinţelor şi ideilor religioase, românii înroşesc şi încondeiază ouăle primăvara, la sărbătoarea centrală a calendarului festiv creştin, Paştele. 
    Înroşitul şi încondeiatul ouălor, meşteşuguri populare de un rar rafinament artistic, se îmbină cu numeroase credinţe şi obiceiuri precreştine. Pentru a juca rolul de substitut ritual al personajului sacru, oul este ales la Miezul Păresimilor, ziua de miercuri din mijlocul Postului Mare, este gătit (colorat şi încondeiat) în Săptămâna Patimilor, pentru a fi ucis, prin lovire violentă în cap (Ciocnitul ouălor) şi mâncat sacramental în ziua de Paşte. 
    Prin acest scenariu ritual, cei vechi credeau că timpul şi spaţiul înconjurător moare şi renaşte anual, împreună cu divinitatea adorată. Bogata terminologie zonală a ouălor încondeiate reflectă tehnica încondeiatului (ouă închistrite, împistrite, picurate, pictate, împuiate) şi instrumentele folosite (ouă încondeiate). Alte denumiri, precum ouă necăjite şi ouă muncite, se referă la chinul ouălor în timpul complicatului proces de încondeiere: desenarea cu ceară încinsă, şi introducerea lor de mai multe ori în apă fiartă. 
    Obiceiurile şi credinţele legate de cojile acestora pot aduce frumuseţe şi sănătate, belşug şi rod bogat, pot să lege sau să îndepărteze oamenii, să grăbească căsătoria fetelor, să înmulţească vitele etc. 


Ion Ghinoiu - Zile şi Mituri - Ed. Fundatiei PRO
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.