» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Înroşitul ouălelor


    Înfrumuseţarea prin vopsire şi încondeiere a ouălelor la Paşte, substitute ale divinităţii primordiale, pentru a fi jertfite şi mâncate sacramental la sărbătorile pascale este un obicei preistoric preluat şi de creştinism. Ouăle se spală cu grijă şi se şterg cu oţet (se degresează pentru a prinde uniform vopseaua), se fierb la foc domol aşezate culcat în apa vasului şi apoi se introduc într-o baie de vopsea. 
    Până la sfârşitul secolului al XlX-lea vopselele se obţineau în exclusivitate prin diferite procedee, din plante, arbori şi arbuşti, flori, frunze, tulpini, coajă, rădăcini. Reţetele de extracţie a culorilor (galben, roşu, albastru, verde şi negru) şi combinarea lor pentru obţinerea diferitelor nuanţe, variau de la zonă la zonă şi, uneori, de la sat la sat. Culoarea principală a vopsitului cu plante era galbenul; cu excepţia albastrului, toate celelalte culori se obţin prin introducerea mai întâi a oului într-o baie cu vopsea galbenă. De altfel, cele mai vechi şi mai frecvente culori folosite sunt galbenul, culoarea Soarelui pe bolta cerului în timpul zilei, şi roşul, imaginea acestuia la răsărit şi apus. 
    Substantivarea şi feminizarea adjectivelor-culori (roşeală şi roşeaţă pentru roşu, gălbineală, gălbinarea, gălbineaţa pentru galben, verdeaţa pentru verde, albăstreala pentru albastru şi negreala pentru negru) indică haina frumos colorată a vopselei cu care femeia îmbrăca trupul oului, iar olarul trupul oalei.


Ion Ghinoiu - Zile şi Mituri - Ed. Fundatiei PRO
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.