» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Cicoarea


    Una din florile îndrăgite de fetele nemăritate din Bucovina, care o invocau să le pună peţitorii pe jar, este cicoarea (Cichorium intybus L.) din fam. Copositae, plantă ierboasă cu multiple întrebuinţări în medicina populară, întâlnită prin fâneţe, locuri virane, pe marginea drumurilor. 
    Într-o frumoasă legendă, înregistrată din Transilvania de sud, cicoarea este numită zâna florilor care se spăla cu rouă înainte de răsărirea soarelui pentru a nu fi văzută de nimeni.   
    Într-o dimineaţă a fost zărită de Soare care, îndrăgostindu-se de ea, a trimis doi luceferi s-o peţească. Zâna îi refuză motivând că:
    „Soare, soţior, 
     E tot călător, 
     Ziua peste sate, 
     Noaptea peste ape !” 
La vestea luceferilor, Soarele o blesteamă:
    „Lăsa-ţi-mi-o în pace, 
     Că mi-o voi preface 
     Floare de cicoare 
     Cu ochii după Soare, 
     Când oi răsări, 
     Ea s-o-înveseli ! 
     Când oi asfinţi, 
     Ea s-a ofili; 
     Când oi scăpata, 
     Ea s-a aduna”   
  De atunci se spune că cicoarea stă tot cu ochii după Soare: florile ei se strâng seara, la apus, şi se desfac dimineaţa, la răsărit, până toamna târziu.


Ion Ghinoiu - Zile si Mituri - Editura Fundatiei Pro
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.