» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Cocoşul


    Pentru a afla diferite momente ale zilei şi nopţii, oamenii observau Soarele şi Luna, stelele şi planetele. Din păcate aştrii nu pot fi observaţi întotdeauna din cauza timpului noros, iar aprecierea poziţiei lor pe bolta cerească este, fără alte instrumente de măsurat, aproximativă. Trebuia ales un orologiu terestru mai apropiat şi mai uşor de observat care să indice diviziuni repetabile ale timpului diurn.
    Nu era nevoie de prea mare spirit de observaţie pentru a constata că animalele şi păsările au un comportament diferit în anumite momente ale zilei şi ale nopţii. În loc să-şi bată capul pentru a crea o maşinărie de măsurat timpul, omul a căutat mai întâi în natură organisme vii care să-l informeze despre scurgerea vremii. Din motive practice, acest orologiu natural era de dorit să fie cât mai aproape de locuinţa şi gospodăria omului; trebuia găsit printre animalele şi păsările domestice.
    Surprinzător, cu mii de ani în urmă, popoare aflate în diferite colţuri ale lumii au ales acelaşi orologiu: cocoşul. În antichitate, dar şi în evul mediu, armatele de uscat purtau cu ele câte un cocoş pentru a vesti schimbarea santinelelor pe timpul nopţii. O funcţie asemănătoare îndeplinea şi cocoşul urcat cu câteva găini la stânele carpatice de către păstorii români. 
    Având darul de a cânta în preajma miezului nopţii, moment de cumpănă, de confruntare a spiritelor bune cu cele rele, poporul l-a pus paznic la hotarul dintre forţele malefice şi cele benefice. După cântatul lui, spiritele necurate îşi pierdeau puterea, se ascundeau pentru a intra din nou în acţiune, în noaptea următoare. Cântecul cocoşului simboliza trecerea momentului critic şi anunţa victoria Soarelui şi a luminii asupra nopţii şi întunericului. El anunţa nu numai orele nopţii, ci şi curăţirea spaţiului nocturn de forţele ostile omului.
    În basme, cocoşul este un personaj fantastic cu forţe miraculoase: aduce bogăţii imense stăpânului, este sfetnicul lui Făt-Frumos, avertizează pe Ileana Cosânzeana de venirea Zmeului sau a lui Făt-Frumos. 
    Atmosfera enigmatică creată în jurul cocoşului, datorită faptului că acesta cântă la miezul nopţii şi la hotarul timpului diurn (noapte-zi), a fost folosită în diferite practici magice. Astăzi continuă să joace rol ritual la înmormântare (cocoşul dat de pomană peste sicriu sau peste mormânt) şi, uneori, în ceremonialul nunţii (aducerea cocoşului fript la masa cea mare simboliza apropierea zorilor, moment când invitaţii trebuiau să se ridice şi să plece).
    Cocoşul continuă să fie un apreciat barometru meteorologic la îndemâna ţăranului pentru a aprecia timpul ploios sau secetos, vremea geroasă sau moinoasă. Se crede că, prin cântecul lui pe pragul casei, anunţă sosirea musafirilor. Deşi ceasornicul a pătruns astăzi în cele mai izolate cătune, oamenii continuă să se orienteze pe timpul nopţii după cântecul cocoşilor. Aceştia indică cel puţin trei momente principale ale nopţii: miezul nopţii la primul cântat, trei ore înainte de ziuă la al doilea cântat şi crăpatul de ziuă, când cântă mai des (apune grupul de stele numit Găinuşa şi apare Luceafărul de dimineaţă).


Ion Ghinoiu - Zile şi Mituri - Ed. Fundatiei PRO
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.