» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Om de cuvīnt


    Īntr-un sat era un flăcău bicisnic. Se mai īntīmplase c-avea şi albeaţă pe un ochi, aşa că nu avea multă trecere printre fete. De altfel, muncitor. Īşi făcuse din nimic doi viţeluşi, o gonitoare şi un bordei īn pămīnt. S-ar fi gospodărit el acolo, la locul lui, dar nu-l sufereau fetele nici pe departe. Şi-apoi, destul ca satul să-l ieie pe om īnainte cu rīsul, că nu se mai poate scăpa de batjocură nici īn gaură de şarpe.
    Tocmai tīrziu de tot şi-a găsit şi el un ajutor. Vorba ceea: fiecare pai īşi are umbra lui. Īn mulţimea batjocoritoare a oamenilor, a dat şi el peste un creştin al lui Dumnezeu, ca să-l ocrotească.
    Romīnul cela milostiv s-a gīndit să-şi sfătuiască sufleţelul īntr-altă parte.
    Īntr-o bună zi, īşi ia prostul şi porneşte peste dealuri īn peţit. Acum, lui singur īi venea greu să-şi laude flăcăul. Pe drum, ce să vezi, īntīlneşte el un cunoscut vechi. Din două vorbe s-au īnţeles:
    — Măi frate, de-oi zice eu ceva de băiet, tu să te faci că cunoşti lucrurile şi să sai cu vorba şi să-mi umfli laudele şi să măreşti toate spusele, ca doar-doar am momi o fată.
    — Las“ pe mine ! 
    Pornesc la socru.
    La īnceput au luat lucrurile pe departe, pīn-au ajuns cu īncetul la nod. Romīnul nostru aduce vorba aşezat şi cu īncredinţare:
    — Cum vă spun, băietul n-are cum fi mai bun...
    — Ce băiet ! adaogă celălalt. Pare tīnăr de trup, dar la minte e judecat şi cu scaun ca un bătrīn !
    — Şi nu-i el chiar aşa de tot lipsit ! Are doi juncănaşi, numai să-i puie la car.
    Lăudătorul n-o slăbea:
    — Tea ! Nu juncani, boi de muncă !
    — Văcuţa lui īşi aşteaptă ziua să fete.
    — Văcuţă ? Vacă, omule, să-ţi umple hīrdăul cu lapte !
    — Iată, acum şi-a făcut băietanul şi căsuţă !
    — Vorbă să fie căsuţă ! Şi ele-s cogeamite curţi, palate, dom“le, boiereşti !...
    Ocrotitorul lăsă vorba mai domol, īncurcat īn laude:
    — Numai un cusur are şi el. I s-a iscat o pată, aşa, abia cīt o sămīnţă de in, pe ochiul stīng.
    Da lāudătorul sare de colo, să-şi facă slujba:
    — Hm !.. Ce pată, omule, cīnd el īi chior de-a binelea ?!




Ioan Adam, Glume ţărăneşti. Bucureşti, Alcalay, (ţf.a.1, pp. 63—65


De-ale lui Păcală - BPT
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.