» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Nevasta şi vaca


    Īi moare unui romīn nevasta, cu care trăise ani mulţi, şi trăise bine, că la ei ceartă ori neīnţelegere nu se pomenea nicicīnd. A plīns-o romīnul o zi, două, a vorbit cu unu, cu altu de ea, iar aşa, o zi, două, şi după aia a lăsat-o să se odihnească şi şi-a văzut de treburi, ca omul.
    Nu trece mult după ce-i murise nevasta, şi iacă i se īmbolnăveşte o vacă, o vacă bună, lăptoasă, de-şi ţinea casa cu ea; şi după ce se bolnăveşte şi boleşte ce boleşte, moare şi ea.
    Ce vaiete şi ce tīnguiri gīndeşti că au fost pe romīn ?... La toţi se plīngea şi la toţi o lăuda şi nu se putea mīngīia de loc, de loc, că trecuse o săptămīnă... doaă... şi el tot de ea vorbea şi după ea se văicărea īntr-una.
    Īntr-o zi īl ia popa satului deoparte şi-i zice:
    — Bine, fiule, nu ţi-e ţie ruşine ? Īţi muri nevasta, ziseşi ce ziseşi o zi, două, şi sfīrşişi, şi ţi-a fost tovarăşă bună şi cinstită o viaţă de om; şi acum, cīnd īţi muri vaca, plīngi şi te olicăieşti de sīnt două săptămīni, de se miră toţi sătenii şi rīd de tine !
    — Ce să nu plīng, sfinţia-ta, şi să nu mă vaiet ? Că de cīnd mi-a murit nevasta, vreo şapte inşi au venit să-mi dea fete or rude de-ale lor de neveste, dar vacă a venit vreunul, gīndeşti, să-mi dea ?





Dumitru Stăncescu, Glume şi poveşti, Craiova, 1895, pp. 25—26
a se olicăi — a, se boci, a se văita


De-ale lui Păcală - BPT
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.