» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Muierea leneşă


    Era odată īntr-un sat un băiat cuminte şi o fată leneşă şi proastă. Băiatul, se īntīmplă că luă de nevastă tocmai fata leneşă.
    El văzu că s-a păcălit, dar nu zise nimic, ci īn rīndul lui: „Lasă, c-o scot eu īn rīndu lumii !” Băiatul avea o piele de oaie, pe care o ţinea atīrnată īntr-un cui. O dată, cīnd plecă la pădure, zise nevestei:
    — Fa nevastă, să scoli pielea aia să facă de mīncare pentru mīine !
    A doua zi, femeia īncepu a se ruga la piele:
    — Scoal“, fa, scoal“, fa piele, că vine bărbatu-meu şi nu găseşte mīncarea făcută !
    Dar ea, pace !
    La prīnz, veni omul.
    — Ce, nu făcu, fa, de mīncare ?
    — Nu, bărbate, nu ! 
    — Ia, ia-o-n spinare, să-i arăt eu !
    Muierea puse pielea pe ea. Omul o strīnge la gīt şi la mijloc, ca să fie īntinsă mai bine. Şi unde-mi ia omul un par şi să pune, dă-i, dă-i, dă-i.,. cu parul īn spinarea muierii. Ea rabdă cīt rabdă, dar de la o vreme īncepe a zbiera, zicīnd:
    — Las-o, bărbate, las-o dracului de piele, că fac eu de mīncare īn locul ei !
    Şi aşa a scos-o īn rīndul lumii.





Şezătoarea, XIII (1913), pp. 165—166


De-ale lui Păcală - BPT
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.