» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
I-a găsit pricină


    Acu, cică că era un om; da omul cela  boclucaş nevoie ! şi bătea nevasta din te miri ce. Azi aşa, mni aşa, biata femeie se luă pe gnduri.
    Sara venea aghesmuit de la crşmă, şi apoi şi mai şi mnca, şi pe urmă:
     Unde mi-ai aşternut, femeie ?
     n casă, bărbate.  
     Poi, acolo mi-ai aşternut ? Ha ! Să-mi fi aşternut pe cuptor !
    Şi o ia la bătaie, şi dă-i !
    A doua seară, femeia i aşternu pe cuptor.
     Unde mi-ai aşternut, femeie ?
     Pe cuptor, bărbate !
     Trebuia să-mi fi aşternut pe prispă. 
    Şi o ia iar la bătaie, şi bate vrtos. 
    Biata femeie, dacă văzu şi văzu că numai n bătăi o duce, se duse la o babă şi i se jelui, rugnd-o s-o nveţe ce să facă ca să scape de bătaie.
     Apoi, fată hăi, i zice baba, să-i aşterni şi tu peste tot locul. Şi-n casă, şi pe cuptor, şi pe prispă, să vedem ce are să-ţi mai facă, ce pricină are să-ţi mai găsească.
    Şi nevasta făcu aşa.
    Sara, cnd veni bărbatul, care se ntmplă să cam aibă poftă de harţag, o şi ntrebă:
     Unde mi-ai aşternut, femeie ?
     Pe prispă, omule !
     Trebuia să-mi fi aşternut pe cuptor, nu pe prispă; şi dă s-o ia iar la bătaie.
     Da ţi-am aşternut, omule, şi pe cuptor, i zise femeia.
     Trebuia să-mi fi aşternut n casă,..
     Ţi-am aşternut, omule, şi-n casă, zise femeia. Omul nostru crăpa de ciudă că l-a păcălit femeia.
    Tăcu, nu zise nimic, se culcă pe prispă şi se tot uita a stele. Femeia crezu, săraca, cum că de-acum a scăpat cu obraz curat. Dar ţi-ai găsit, că numai ce auzi omul zicndu-i:
     Măi femeie ! Da cele patru stele de colo ce să fie ?
     Păi acela-i caru, bărbate.
     Dar stelele celea grămadă de colo ?
     Aceea i cloşca, bărbate.
     Ha, fire-ai a cioarelor, şi-aşa şi pe dincolo, d-apoi sub cloşcă şi sub car mi-ai aşternut tu ? Să mă spurce cloşca, ori să-mi cadă vreo roată n cap şi să mi-l spargă ?
    Şi o ia la bătaie, şi bate, bate vrtos, de săriră vecinii şi i-o scoaseră din mnă, că altfel nu ştiu, zău, de n-o omora.




Petru Gh. Savin, Clăcăşeşte. Glume, jtii, taclale şi polojănii din popor, Brlad, 1911, pp. 810


De-ale lui Păcală - BPT
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.