» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Ciobanul şi morarul


    Un cioban se ducea īn fiecare săptămīnă la un morar, să cumpere făină. Ce le trăsneşte lor īntr-o zi īn cap ? Ciobanul rīmneşte la meseria morarului, iar morarul la ceea a ciobanului. „Tot īi mai bine să stau la moară decīt să alerg toată ziulica pe cīmp”, zicea ciobanul. „Decīt să-mi huruie moara īn cap toată ziua, e mai bine să hoinăresc īncoace şi īncolo”, gīndea morarul. Şi se apucară ei de tocmeală, să-şi schimbe meseriile. Ciobanul să-i dea oile morarului, iar morarul să-i dea moara ciobanului. Şi din tocmeală ajung la īnvoială. S-a făcut morarul cioban, şi ciobanul morar. Morarul se ducea cu oile, le păzea toată ziulica, şi sara la stīnă īşi lepăda hainele de pe el, cămaşa, căciula, brīul, şi le punea căpătīi, şi apoi se culca cum era īnvăţat acasă. Asta s-a īntīmplat ziua īntīi de ciobănit. Abia a adormit, şi lupul a şi venit la oi. Cīnd se da lupul la oi, oile făceau „bīrra, bīrra” pe la capul morarului, şi el, prin somn, crezīndu-se la moară, striga:
    — Dă-i grăunţe, dă-i !
    Şi adormi iar buştean. Pīnă la ziuă n-a mai rămas nici o oaie.
    Acu, să vedeţi ce s-a īntīmplat cu ciobanul.
    Cum a venit la moară, s-a răzimat īn bītă līngă piatra morii, care se tot īnvīrtea, dar sfīrşindu-se grăunţele şi neştiind s-o oprească, a īnceput piatra să hīrīie a goală. Dacă a auzit el aşa, a īnceput să strige ca la oi:
    — Stai, negruţo ! Stai, bălo !
    Dar piatra īşi vedea de hīrīitul ei. Văzīnd ciobanul că nu stă, se opinti o dată şi-i dete una cu măciuca, de sparse piatra īn două. Dar piatra, crăpată, tot se mai īnvīrtea. Ce socoteală īşi face acu ciobanul ? „O să mă pun pe ea şi am s-o opresc”, īşi zise el. Şi se aşeză nărodul de cioban pe piatră, iar piatra īnvīrtindu-se īi apucă de la spate cămaşa şi īncepe a-l suci şi a-l īnvīrti, lovindu-l de toţi păreţii. Cum a scăpat ciobanul de acolo, nu ştiu. 
    Atīta ştiu, că la ziuă s-a ales unul cu oile mīncate de lupi, şi celalalt — cu moara fărīmată. Acum, cui īi place să-şi schimbe meşteşugul şi să paţă ca morarul, poate să şi-l schimbe.






Lucian Costin, Snoave, Timişoara, 1928, pp. 6—7


De-ale lui Păcală - BPT
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.