» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Supus


    Dacă aude şi el din lume că la mīnăstire e chip trăit bine şi fără muncă, pleacă īntr-o bună zi se face călugăr. Dar romīnul - leneş de n-avea pereche ! O duce o vreme aşa, nebăgat īn samă, fără să īntrebe nimeni cum īşi plăteşte mīncarea.
    O dată pică īn drumul egumenului.
    — Ei, monace, ia fugi de-mi pune caii la trăsură !  
    Călugărul se lăsă greu.
    — Sărut mīna, preasfinte, eu nu-s deprins cu vitele, să mă iertaţi...
    — Atunci, taie lemne, ca să se ducă cellalt tovarăş.
    — Mă dor mīinile de prin coate, nu-i chip să ridic toporul...
    — Apoi, de ce eşti bun ?
    — Ce să mai īnţelegi de la mine, de la un biet nevolnic pocăit !...
    Se uită īntīmplarea asta un timp.
    Cu un alt prilej, egumenul avea nevoie de apă rece să-şi potolească setea, dar nu găsea pe cine să trimită la fīntīnă. Īntorcīndu-se prin ogradă, zăreşte pe călugărul cu lenea.
    — Monace, du-te la apă !
    — E ud īn jurul colacului de la fīntīnă, părinte, şi mi-i frică să nu lunec. De ! Sīnt bătrīn...
    Egumenul īşi sare din răbdări.
    — Da crezi că eşti venit aici să te pun la icoane ? Pleacă, nătărăule, şi-mi scoate o cană de vin, atunci ! Or poate nu vrei să te supui ?
    — Vai de mine ! Unde se pomeneşte ? Īn beci mă duc, preasfinţite, că doar eu pentru ascultare sīnt venit aici...





Ion Adam, Glume şi taclale ţărăneşti -Pagini alese din scriitorii romīni, nr. 131, pp. 21— 22


De-ale lui Păcală - BPT
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.