» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Năvalnic


    Cine spune că legendele nu sunt adevărate, se înşeală amarnic.. Toate pornesc de la un sâmbure de adevăr, chiar de este mic, mic cât un grăunte de muştar.
    Trăia odată într-un sat o fată frumoasă, ca floarea de măr împodobită de roua dimineţii. Ochii ei erau ca mura coaptă, părul ca pana corbului iar faţa luminoasă ca soarele. Trupul îi era ca o trestie ce se unduieşte în adierea vântului.
    Părinţii o preţuiau ca pe un bulgăre de aur. Veni vremea când trebuia să-şi găsească alesul. Însă în dragoste nu avu noroc.. Toţi oamenii satului o îndrăgeau şi se gândeau să-i găsească pe cineva. Merseră atunci la o babă, vrăjitoarea satului, care ştia să facă de drag şi o rugară să-i afle ursitul.
    Şi ca un făcut se ivi în satul lor un tânăr chipeş, ce era deprins cu munca câmpului. Multe fete îi deteră ocol, dar el nu se gândea încă la însurătoare. Într-o dimineaţă, feciorul plecă să cosească poiana ce se întindea ca o perdea de flori deasupra satului. Pe cer se mai zărea încă luceafărul de dimineaţă. Părăsise satul şi începu să urce cărarea ce ducea spre poiană. Deodată auzi pe cineva cântând. Nu făcu decât câţiva paşi şi se opri nevenindu-i să-şi creadă ochilor !
    O fată îmbrăcată într-o cămaşă lungă de in, cu părul negru şi lung până la mijloc, cânta în timp ce culegea flori. Părea o zână de pe alt tărâm, Nu vru să-i tulbure cântul şi se aşeză pe iarbă; privea şi nu se mai putea sătura de dânsa... era ca într-un vis fermecat. Cum sta, dus pe gânduri, auzi o voce caldă:
    - Bună dimineaţa voinice, ce vânt te aduce pe aici ?
    - Bu...bună dimineaţa, fată frumoasă. 
    - Ştiu că eşti nou prin partea locului, de unde vii ?
    - De peste dealuri şi munţi. Ca să trăiesc, muncesc de dimineaţa până seara. Dar tu ce faci aşa de dimineaţă aici ?
    - Culeg flori. Nu mai pot de dragul lor... Dar trebuie să plec, te las cu bine. 
    - Când te mai văd?
    - Dimineaţă, la izvorul din pădure. 
    Tânărul nu mai putea de bucurie. Toată ziua se gândi cum o să fie dimineaţa ce va avea să vină. Se primeni cu haine curate şi dădu fuga la izvor. Fata luase apă într-un vas mare de lut şi-l aştepta.
    - Bună dimineaţa rază de soare, spuse voinicul, având tremur în glas. 
    - Bună să-ţi fie inima ! răspunse fata.
    Şi vorbiră ei câte-n lună şi-n stele. Prinseră drag unul de celălalt, încât au hotărât să fie împreună pentru tot restul vieţii.
    Tot satul veni la nuntă să le ureze tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Din dragostea lor, se născu un băiat pe nume Năvalnic. Moaşa satului era baba cu descântecele de dragoste. Ştia ea de ce stărui să-i pună astfel numele. 
    Năvalnicul este buruiana dragostei. 


Tony Brill - Legende populare româneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.