» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Baba şi măgarul


    O  babă avea şi ea un măgar, dar īntīmplīndu-se să moară măgarul, baba, de mult ce ţinea la el, nu o mai contenea cu plīnsul.
    Īntr-o zi, baba veni şi ea la biserică, după legea creştinească. Şi nu ştiu ce-i veni babei, că īncepu, aşa ca din senin, să plīngă, neiculiţă, şi să se bocească de ţi-era mai mare mila de ea, sărăcuţa ! Şi de ce plīngea, de aia baba se tot uita īn ochii dascălului, care cīnta, adică mormăia mai mult şi sforăia pe nas, ca un cal lovit de tignafes.  
    Dascălul credea că baba plīnge de minunăţiile pe care le cīnta el; căci babele, pe la ţară, plīng de udă pămīntul cīnd se ceteşte, mai ales la cazanie, de patimile sfinţilor. Şi de ce dascălul răcnea, zbiera şi bolborosea mai tare, de aceea baba, īn loc să tacă, plīngea şi ţipa şi mai tare.
    Dascălul, speriat, īntrebă pe babă că de ce plīnge.
    Biata bătrīnă īi spuse păţania cu măgarul.
    — Apoi cum să nu plīng, mīcīliţă, căci aveam şi eu un măgar şi tare mă mai slujeam de el ! Mi se rupe inima cīnd mă gīndesc la el, sărmanul, bietul măgar, cum a murit şi de ce n-a mai trăit ! Şi tot aşa zbiera toată ziulica, mīcīliţă, măgarul meu, cum zbieri dumneatale, dascăle Ioane, acuşica īn strană, la o sărmană de babă. 


De-ale lui Păcală - BPT
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.