Doi băietani zice că slujeau la un boier. Unul era pīndar, şi altul humelnic. Şi aşa, prin cīşlegile de iarnă, s-au luat īntr-o noapte prin sat şi au furat buhaiul preotului, l-au tăiet şi l-au mīncat, de vreme ce ziceau ei la curte le dă mīncare puţină şi rea de tot.
Vine vremea de spăvăduit, īn postul mare.
Măi hlopiţi ! zice preotul. Cum de v-aţi apucat de furat ?
Vezi dumneata că ei au spus drept despre acea faptă, mărturisindu-şi păcatul singuri, de bun proisul lor.
Şi care din voi a scos buhaiul din ocol ?
Eu, părinte, spune humelnicul.
Ei, bine ! Apoi, iaca, tu, drept canon, să ai a vini īn ziua de sfīnta īnviere şi-a spune īnaintea creştinilor despre cele ce ai făcut. Ai auzit ?
Bine, părinte !
Cīnd, la sfīnta īnviere, preotul, după ce a sfinţit pasca şi a īmpărţit nafura, a zis către popor:
- Oameni buni ! Iaca, hlopiţul ista are să vă spuie adevărat ce faptă a făcut. Ascultaţi-l, căci el adevărul va vorbi ! Hoţul prinde a vorbi:
Oameni buni ! Să mă credeţi şi să vă creadă Dumnezeu, că şi părintele v-a spus să-mi daţi crezămīnt. Eu am auzit din bătrīni că nu chiar toţi preoţii sīnt oameni de treabă; īntre atīţia buni, tot se mai găseşte şi cīte un tereblecea ... Unii sīnt, ca vorba ceea, sfinţi care-ţi toarnă condacul să-şi umple sacul, şi-ţi zic troparul să-şi umple hambarul... Da părintele nostru, sărmanul, e om cum se cuvine şi nici de loc nu samănă cu dīnşii... Atīta numai să ţineţi minte, oameni buni: toţi copiii voştri cīţi īs cu părul creţ, toţi pīnă la unul, sīnt făcuţi de părintele !...
Atunci, preotul, bietul, a īngheţat. Oamenii şi-au prins a bate femeile, iar ele veneau cu cīrdul să-l īntrebe pe duhovnic, de unde le vine atīta necinste ?
Şi era o blăstămăţie īntreagă īn satul acela.
D. Furtună, Cuvinte scumpe..., Bucureşti, 1914, pp. 109110
tereblece īncurcă-lume, prostănac
condac cīntec bisericesc scurt.
tropar scurtă cīntare bisericească de laudă, īn cinstea unui sfīnt sau a unei sărbători.
humelnīc păzitor la un coşar sau la o căsoaie
cīşlegi interval de timp īntre două posturi, īn care creştinii mănīncă de dulce (carne, ouă, lapte)
hlopiţ se spune īn batjocură despre un ţigan tīnăr
prois de bunăvoie, din proprie iniţiativă