» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Smīntīna popii


    Cum făcuse ţiganul, cum dresese, ajunsese dascăl la biserica din sat. Avea, ce e drept, glas bun, striga de parcă să spargă bolta bisericii; pīnă şi protopopul īi lăudase darul.
Popa avea o vacă. Din laptele ăstei vaci şi din ăl de-l aduceau ţăranii cīnd şi cīnd, pe la zile mari, făcea smīntīnă, şi smīntīna — unde s-o ţie el, să fie mai la răcoare ? Hai s-o ţie īn altar !
    Īntr-o zi, nefiind popa acolo, nu ştiu ce cată ţiganul, şi iaca, dă de oalele cu smīntīnă ascunse īntr-un colţ.
    Cum dădu cu ochii de ele, cum īşi vīrī degetul īn smīntīnă să o guste; gustīnd, īi plăcu; plăcīndu-i, vīrī degetul o dată şi īncă o dată, pīnă scăzu oala ca de vreun sfert, aşa. Iar de aici īnainte, de cīte ori īi venea ţiganului gust de smīntīnă, căuta un prilej: ori că să măture prin biserică, ori că să frece sfeşnicul ăl mare, de se mira şi popa de atīta hărnicie.
    Fură ţiganul azi, fură mīine. Īntr-o zi, cercetīnd popa oalele, băgă de seamă că scăzuse smīntīna din ele.
    Bre, ce să fie ? Nu-i trecu prin gīnd să bănuiască pe dascăl; ba, avīnd īncredere mare īn el, că fiind ţiganul dibaci tare, īl īmbrobodise cum era mai rău, īi spuse pricina şi-l īntrebă, el ce bănuieşte ?
    — De, sfinţia-ta, răspunse ţiganul, īn altar cine să intre ? Ori că e vreun hoţ mare, şi de o fi aşa, apoi te pomeneşti că se īntinde şi la sfintele odoare !
    — Ba, zău, dascăle ! Doamne păzeşte ! Şi-şi făcu popa cruce.
    — Eu zic, urmă ţiganul, să mă pui să pīndesc la noapte, să vedem, n-oi pune mīna pe el, cine o fi ?!
    — Că bine zici, aşa să faci ! Pīndim două-trei nopţi, poate īl prindem.
    Cīnd se īnnopta, īi dădu ţiganului cheile bisericii şi se duse să se culce; iar ţiganul luă un codru de pīine, şi pīnă să puie mīna pe hoţ, īncepu să īntingă īn smīntīna popii. După ce se sătură bine, luă o oală şi o duse la icoanele Maicii Domnului şi a sfīntului Nicolaie, ce erau alături, şi-i unse pe amīndoi cu smīntīna la gură, iar după aia lăsă oala jos līngă icoane şi ieşi din biserică, īncuind uşa.
    Cīnd se lumină de ziuă bine, de se deosebeau toate īn biserică, se duse la popa făcīndu-se a fi dat fuga, şi-l deşteptă din somn. 
    — Hai, părinte, că i-am prins.
    — Ce-ai prins, dascăle ? īntrebă popa, cu ochii jumătate īnchişi.
    — Hoţii de furau smīntīna.
    — Aşa ! Cum sīnt ?
    — Vino de-i vezi şi sfinţia-ta, să te cruceşti ! 
    Puse popa repede o scurteică pe el, potcapul pe cap, papucii īn picioare, şi ieşi, cu dascălul după el. Intrīnd īn biserică, o luă ţiganul īnainte şi, ducīndu-l la icoanele Maicii Domnului şi sfīntului Nicolaie, zise:
    - Ia te uită, sfinţia-ta ! Sfīntul Nicolaie e hoţul. S-a dat jos de unde era şi s-a dus de a luat o oală din altar şi a adus-o, şi s-au pus amīndoi, cu Maica Domnului, pe mīncare. Eu, văzīnd aşa, o dată am ieşit de unde stam ascuns, iar sfīntul Nicolaie a lăsat jos şi s-a dus fuga la locul lui. Dar aşa au īncremenit amīndoi cīnd m-au văzut, īncīt, ia te uită, au uitat şi la gură să se şteargă. 
    Atunci, popa, dīnd din cap, mīhnit pīnă īn fundu sufletului, zise sfīntului Nicolaie: 
    - Bine, Maica Domnului ca Maica Domnului, minte de femeie, dar tu, om bătrīn cu barba pīn“la brīu, să furi smīntīna din oale... Mai mare ocara, zău !






Dumitru Stăncescu, Snoave, Bucureşti, 1893, pp.115—118


De-ale lui Păcală - BPT
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.