» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Ceasul părintelui


    Īntr-un sat depărtat, un om, simţind că i se apropie sfīrşitul, cheamă preotul să-l spovedească. 
    Preotul e grăbit. Īl pune pe omul nostru īn genunchi, el se aşează pe un scaun, şi spovedania īncepe. Dar pentru că obişnuinţa este o a doua natură, tot īnşirīndu-şi păcatele vechi, el făcea unul nou, luīndu-i pe furiş ceasul preotului. Şi, după ce-şi mărturisise păcatele, adaogă: 
    - Părinte, am furat un ceas !
    - Foarte rău, fiule! Trebuie să-l dai īnapoi. 
    - Atunci, trebuie să vi-l dau, părinte !
    - Dar nu mie trebuie să mi-l dai. 
    - Bine, părinte... Şi — adaogă el după o clipă de gīndire — dacă persoana căreia i l-am furat nu vrea să-l primească ?
    - Atunci, fiule, n-ai decīt să-l păstrezi !
    - Mulţumesc părinte ! Daţi-mi binecuvīntarea !


F.D., La un colţ de stradă..  Snoave, hazuri, anecdote, vol. I, Craiova, p. 13


De-ale lui Păcală - BPT
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.