» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Luna


    După ce s-a făcut lumea, a fost Sfīntul Soare şepte ani singur, Luna īncă nu era. A mai făcut Dumnezeu o sesie:
    - Hai, Doamne - zice dracul - ş-om face să vadă oamenii şi noaptea.
    - Haide - zice Dumnezeu. 
    - Mergi īnapoi pe pămīnt şi-mi adă de unde ai adus piatră de cea scumpă, adă-mi cremene şi argint.
    Īndată li-a venit şi la oameni ştire că are să le dea Dumnezeu Lună. Necuratul a adus ce-a trebuit, dară Dumnezeu n-a vrut să facă de faţă cu dīnsul.
    - Acu ce să mai fac - īntreabă Necuratul ?
    - Ia şi te du - zice Dumnezeu - şi zideşte iadul; zideşte-l bine īmprejur şi-l acopere cu uşi de fier pe deasupra.
    Diavolul s-a dus. Dumnezeu a scăpărat şi-a făcut Luna ca pe-un om. Ş-a făcut drumuşor de argint pe amīndouă părţile, cu pomi şi i-a zis să se ducă.
    - Du-te - zice Dumnezeu - pe drumuşorul ista, pană ce-i ajunge la casa Soarelui, căci tu eşti lui de ajutori. Dar să potriveşti că cu atīta şi atīta tot īn urma lui să te ţii; numai cătră sfīrşit, ai să te mai apropii şi apoi iar ai să te depărtezi iar mersul acesta īl vei ţinea una, pīnă īn vecii vecilor, după cum ţi-l hotăresc eu acum.
    Soarele acuma ştia. Dimineaţa cīnd s-a sculat, a spus femeii sale:
    - Caută, că īn locul meu īndată are să-mi vie tovarăşul, să găsască toate pregătite, ca şi pentru mine.
    Luna a venit la casa Soarelui şi după ce s-a hodinit, a pornit să-şi facă lucrul şi odată cu sară s-a arătat plină la răsărit. Oamenii s-au bucurat că au lumină iar dracul şi mai tare s-a bucurat.
    - De acum - zice el - au să poată lucra oamenii şi noaptea !
    - Ba n-a fi aşa - zice Dumnezeu - căci numai o jumătate de Lună se va videa noaptea iar jumătate nu.
    Căci Luna e om; la īnceput mititel ca şi copilul şi apoi tot creşte, aripile īi cresc īmprejur, pīnă ce vin una şi e rotund. Apoi īncepe iară a īmbătrīni şi a se face tot mai mic, aripile i se taie, pānă ce rămīne ca degetul şi iar se naşte din nou.
    ...Pe Lună o rădică numai şepte draci. La Lună ei să duc cu bucurie, căci ea e rece; aripele īi sīnt numai de piatră scumpă şi Luna are argint, nu aur ca Soarele. Pentru aceea Soarele e aşa fierbinte, căci aripele īi sīnt de foc. Balaurii sau vīrcolacii o mănīncă pe Lună, īi ciuntesc aripele, că se face īn toată luna mică. Balaurii fac şi piatra cea scumpă.


Tony Brill - Legende populare romāneşti - Minerva
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.