|
<< Inapoi la subiect
Purcelul şi "Sfintele daruri"
Un boier trecea īntr-o duminică dimineaţa pe līngă o biserică.
Stai, mă Ioane, zice vizitiului. Du-te şi dă popii o liturghie !
Ion se duce-n biserică şi nu găseşte pe popă acolo, dar l-a găsit acasă, la masă.
Popa, auzind că-i un boier... venea scobindu-se īn dinţi spre boier.
Bună dimineaţa, cucoane !
Sărut mīna, părinte ! Dar văzīnd că se scobea īn dinţi ca după mīncare:
- Nu liturghisiţi, părinţele ?...
Ba da.
Cine ?
Eu.
Da, pare c-aţi şezut la masă.
- Nişte friptură de purcel mīncai şi eu.
- Vai, părinţele, şi pe urmă slujeşti ?
- D-apoi... da ! Mai bine să şadă sfintele daruri peste purcel decāt purcelul peste sfintele daruri..
De-ale lui Păcală - BPT |