Un boier trecea într-o duminică dimineaţa pe lîngă o biserică.
    — Stai, mă Ioane, zice vizitiului. Du-te şi dă popii o liturghie ! 
    Ion se duce-n biserică şi nu găseşte pe popă acolo, dar l-a găsit acasă, la masă.
    Popa, auzind că-i un boier... venea scobindu-se în dinţi spre boier.
    — Bună dimineaţa, cucoane !
    — Sărut mîna, părinte ! Dar văzînd că se scobea în dinţi ca după mîncare: 
    - Nu liturghisiţi, părinţele ?...  
    — Ba da.
    — Cine ?
    — Eu.
    — Da, pare c-aţi şezut la masă.
    - Nişte friptură de purcel mîncai şi eu.
    - Vai, părinţele, şi pe urmă slujeşti ?
    - D-apoi... da ! Mai bine să şadă sfintele daruri peste purcel decât purcelul peste sfintele daruri..