» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Nu dă popa


    Se zice despre un pop㠗 rabin, hoge sau ce-o fi, din cei ce au grijă de sufletul turmii — că numai cuvīntul „ţine” sau „poftim” īl īnţelege, dar cuvīntul „dă-mi, părinte” nu-i vine la socoteală.
    Acu, cică un preot umblīnd cu ajunul ostenise şi nu mai putea sfinţia-sa să urmeze mai departe. Avīnd să treacă un pīrău, cum era bietul părinte greoi şi bătrīn, alunecă de pe punte şi căzu īn gīrlă.  
    Dascălii, cum văzură primejdia, se azvīrliră cum erau īn apă şi īncepură să-l caute. Dīnd de sfinţia-lui, īl īndemnară să dea mīnă, să-l scape de īnec. 
    — Da dă odată, părinte, că scăpăm de sfinţia-ta !
    Popa nici habar n-avea. Ostenindu-se aşa, n-au putut altfel decīt să-l scoată mort. Īl duseră acasă, şi după ce preoteasa īl boci īndeajuns, ceru să-i spuie īmprejurarea.
    — Bine, bre... Voi nu ştiţi că popa nu dă niciodată ? zice preoteasa după ce le ascultă īntīmplarea.
    Ia să fi zis „ţine” sau „poftim”, părinte, să fi văzut cum ar fi īntins mīna !
    Dascălii tăcură, neştiind că zice proverbul: „Mīna popii de luat s-a īngrăşat, iar cea de dat s-a subţiat”. Şi de atunci se pomeneşte vorba asta bătrīnească.





Ion Creangă, IV (1911), p. 370


De-ale lui Păcală - BPT
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.