» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Bucatele vinului


    Popa acela era un beţiv fără pereche. Seca paharele pe unde trecea. Pe la praznic, mīnca, nu mīnca, dar de băut zvīnta.
    Un gospodar anapoda din sat se gīndeşte să i-o facă popii, de să ţie minte. 
    — Părinte, să vii la mine mīine, că fac pomană.
    — Viu, taică.
    — Cu ce-oi putea şi eu, ca omul nevoiaş.
    — Da ce-are-a face ? ! Omul dă de pomană ce are, că Dumnezeu le primeşte pe toate. Vezi numai să nu lipsească vinul ! Ştii tu... Mīncarea-i fudulie... Şi-apoi, pomana fără sīngele Domnului e ca nunta fără lăutari...
    — Oameni sīntem, lasă, părinte, ştim noi ce ne calcă datoria !
    Dar romīnul se gīndise să puie la masă tot bucate care taie pofta de vin. A doua zi, pomană īn toata regula ! Pe masa īntinsă şi aşternută cu prosoape albe, sta o sticlă mare, plină c-un vin ca chilimbarul. S-adună oamenii din sat, vine şi popa, şi s-aşează cu toţii cuvioşi. Popa īşi freca mīinile din capul mesei şi făcea semne pofticioase către clondir.
    — Aşa, taică, aşa, brava !... īncep să se aducă bucatele.
    La īnceput se pune un castron larg, plin cu lapte fiert, din care se ridică aburul ca de pe o jertfă.
    — Poftim, părintele, ia din lapte, că, dă, ştii... după putere şi cu ce avem...  
    Şi romīnul şiret se preface īngrijat.
    — Luăm, taică, luăm... 
    Popa ia ce ia din lapte şi, ca şi cīnd ar fi scăpat din cine ştie ce īncurcătură, pune mīna pe sticla de vin. 
    — Grozav mai merge vinul după lapte dulce !
    Şi aici īşi mīngīie barba cu mīna stīngă, şi cu dreapta īşi toarnă īn pahar.
    Gazda noastră o sfeclise īn prag cīnd a văzut că popa bea vin şi după lapte dulce. După lapte dulce aduse pe masă borş acru de ştevie.  Romīnul rīde pe īnfundate şi-şi dă coate cu cunoscuţii; crezīnd că aici a īnfundat pe popă.
    — Poftim, părinte, ia din masă, că ştevia e buruiana lui Dumnezeu !
    — Iau, tăiculiţă, iau... Mie-mi place borşul. După borş beau ca după peşte... Eu cīnd oi vrea să fac chef, beau borş crud mai īnainte.
    Lumea se crucise, şi gazda nu mai ştia ce să creadă de poftele popii. Popa mīnca şi bea pe īntrecute. La lingura de borş răsturna şi paharul de vin. „Cu popa nu se glumeşte”, īşi zice īn minte gazda, care crezuse c-o să-l păcălească să nu bea vin mult. Sticla īnsă se golea dinaintea popii, de parcă n-ar fi avut fund.
    După borş, romīnul nostru aduce la masă lapte acru, socotind că măcar cu acesta să taie pofta popii de vin.
    Popa, cīnd vede venind farfuria cu lapte acru, īşi freacă mīinile cu mulţumire şi, netezindu-şi apoi barba, zice astfel:
    — Aha ! Uite şi bucatele vinului !


Ioan Adam - De-ale lui Păcală - BPT
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.