» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Calcă a popă...


    Ce i-a năzărit unuia din ăşti de-şi calcă şi brīul ? ca... să se facă popă. Şi fuga la episcopie !
    Acolo, cum a intrat, tot aşa l-a scos... că nici o buche de carte nu ştia. Nu s-a descurajat şi, ajuns acasă, iar cu gīndul la popie. Şi iar la episcopie... Şi iar acasă apoi. N-avea noroc, şi pace !
    Dac-a văzut şi a văzut el că nu merge pe dreptate, ce-i dă-n gīnd ? Īşi umple brīul cu aur şi iar fuge la episcopie. Acolo, ca şi-n rīndurile celelalte, cum a intrat — că bag seamă īl văzuseră destul de prost — i-au şi făcut vīnt īnapoi.  
    El atunci, ce face ? Mergīnd alene către uşă, duce mīna pe la spate şi da drumul la un cap al brīuiui şi-l lasă să se tīrīie după el... iar aurul, zurrr ! se īmprăştie şi umple episcopia.
    Atunci, episcopul de colo, din scaunu-i, sărindu-i inima, zice, schimbīnd vorba, către cei de pe līngă el:
    — Da vedeţi voi că omul ăsta nu e aşa de prost după cum īl credem. Uitaţi-vă cum calcă a popă ! Aşa e ?
    Ăi dimprejur ce erau să zică ? Răspund:
    — Aşa. 
    Şi-l strigă:
    — Ia vin“ īncoa, măi omule ! Nu băgasem de seamă că ştiai să calci a popă.
    Şi episcopul dă poruncă, scurt:
    — Iaca, de mīine să fie popă ! Şi... popă l-a făcut.
    I-au pus culionul īn cap, l-au īmbrăcat, l-au īnvăţat un „Doamne miluieşte” şi... popă a rămas. 
    Aşa era mai demult...


Dumitraşcu N. I., De-ale unui traistă-n băţ. Snoave, pilde fi glume, Bucureşti, 1934, pp. 11—12
culion — potcap mic, rotund.


De-ale lui Păcală - BPT
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.