» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Doftorul şi astronomul


    Doi oameni īnvăţaţi — un doftor şi un astronom (zodier) — cutreierau satele şi cercetau obiceiurile oamenilor. Ajung īntr-un sat oarecare şi, fiind obosiţi peste măsură, traseră-n gazdă la cea dintīi casă din marginea satului. Cīnd intrară īn casă, văd că femeia gătise o oală cu borş de carne, la toartă, şi turtise o mămăligă de o palmă-n doagă, pe fund, şi erau gata să se aşeze la masa de seară vreo zece inşi. Oamenii de gazdă īi poftiră şi pe drumeţi la masă, dar ei refuzară cu groază, făcīnd atentă pe gazdă că nu se dă la copii să mīnīnce mīncări grele la masa de seară. Dar cīnd văzură cu cītă poftă mīnīncă toţi, ziseră:
    — Copiii iştia or să se īmbolnăvească de stomac ! La culcare, stăpīnul le aşterne pe singurele două paturi la mosafiri, iar copiii se culcară cu mama lor pe cuptor şi pe vatră; el — jos. Boierii iştia se cam codeau.
    — Da culcaţi-vă dumneavoastră pe paturi, că noi sīntem īnvăţaţi oriunde, şi afară pe prispă n-o să puteţi, căci la noapte o să vremuiască.
    — Mulţumesc de supărare, nu te īngriji că vom tremura pe prispă, căci am cercetat eu drumul stelelor şi se arată vreme bună, zise zodierul.
    — Aşterne-ne pe prispă, se rugară pentru a doua oară ei.
    Omul, dacă a văzut că nu vor altfel, le īndeplini cererea. Se culcară drumeţii unde au dorit, iar doftorul spuse īnainte de a adormi:
    — Să ştii că toţi copiii or să moară pīnă mīine dimineaţă de intoxicaţie şi insolaţie (căldură prea mare).
    Peste noapte se stīrneşte o viforniţă, iar drumeţii noştri, cu toată ruşinea, s-au rugat să li se facă loc īn casă. Cānd colo, aude doftorul băieţii, care se hīrjoneau pe cuptor, făcīnd haz de păţania lor. Se odihniră cum au putut, pe un singur pat amīndoi, iar la ziuă, după ce răsplătiră gazda pentru osteneală, īntrebară:
    — Te rog, nene, să ne spui: de unde ai ştiut dumneata că peste noapte o să se strice vremea ?
    — Foarte uşor, răspunse omul. Am văzut porcul cărīnd cu gura paie la coteţ, şi acest semn ne aduce viscol.
    Călătorii se gătiră de plecare, şi mulţumind gazdei, zise zodierul către doftor:
    — Hai, frate, să ne īntoarcem īn capitală, că la aceşti oameni, la care porcii sunt astronomi, şi cuptorul doftor, n-ai ce căuta !





Izvoraşul, VIII (1930), nr. 9—10, pp. 11—12


De-ale lui Păcală - BPT
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.