» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Şpiţerul păcălit


    Trăiau odată într-un sat doi oameni cu frica lui Dumnezeu, cinstiţi şi gospodari. Amu, de la un timp, ce i s-o fi părut femeii, nu se ştie, dar atât se ştie: că ea avea un gând, şi ca să scape de bărbatul său, într-o zi se prefăcu că-i bolnavă:
    — Vaileu, omule, nu mă lăsa, vaileu, mor, mor, omule...
    — Ce-i, măi femeie ? o întrebă bărbatu-său.
    Lui nici prin minte nu-i trecea de ce boală suferea femeia lui.
    — Omule, îi zise femeia, du-te la şpiţărie şi-mi ia vreo două prafuri, că mor.
    — Ce fel de prafuri, bre, să-ţi iau ? o întrebă bărbatul său.
    — Du-te, du-te mai degrabă, că mor. Încă mai stai de vorbă ? strigă femeia la bărbatul său.
    Văzând bietul om că s-o-ntrecut cu gluma, merge el, săracu, şi la şpiţărie. Şpiţerul îl întreabă ce vrea.
    — Am venit, domnule şpiţer, zise el, să-mi dai nişte prafuri.
    — Ce fel de prafuri ? îl întrebă farmacistul.
    — Pentru femeie, domnule şpiţer.
    — Bine, îi zise şpiţerul, iaca ţi-oi da. Vino mai încoace !
    Şi când românul se apropie, el îi şuieră două palme, de-i venea ţăranului să mânânce chibrituri ori să bea apă rece...
    — Na, îi zise farmacistul trăgându-i cele două palme; du-le pe acestea nevesti-ti.
    Românul nostru, de fel cam răbdător şi puţin cam sărac cu duhul ori slab de înger - nu ştiu bine -, a venit acasă, şi cum nevestuica lui se făcea iarăşi bolnavă, Gheorghe al nostru, când i-a şters o palmă, a răsturnat-o.
    — Na, femeie, îi zice el, astă doctorie mi-o dat şpiţerul !
    Iar femeia a sărit în picioare, parcă n-o mai durea nimica, şi umbla prin toate părţile după treburi. Văzând românul nostru că femeia lui s-a lecuit numai dintr-o singură palmă, merge iar la şpiţer.
    — Domnule şpiţer, îţi mulţămesc că mi-ai lecuit femeia numai cu un singur praf, şi unul, fiindcă mi-a rămas, ţi l-am adus înapoi.
    Şi când i-a hăitit şi şpiţerului o palmă, l-a răsturnat jos, ameţit. Apoi, se întoarse mulţumit acasă că şi-a găsit leac pentru nevastă.


Tudor Pamfile - De-ale lui Păcală - BPT
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.